Despre Bocsescu

AKA Romania. Asta daca va intrebati despre ce tara e vorba. De ce asa?
Pai.... cu ce sa incep?
Era sa incep prin a spune ca romanul de rand se gandeste doar la ziua de azi, dar am intalnit un individ care tocmai m-a contrazis. Acum asta poate fi exceptia care sa-mi confirme gandirea.
Primul motiv ar fi ca nu iti poti face planuri pe termen mediu si lung, decat daca acestea nu sunt influentate, sub nici o forma, de alti factori care nu depind de tine.
Acesti factori o sa ii numesc factori 'carpe diem'.
Factorul numarul unu: c.d. BOC+BASESCU= boxescu
Iti faci calculul ca te insori si vrei sa nu mai stai cu parintii. Fie pentru ca nu mai incapeti in acelasi pat cu totii, fie ca e prea lunga coada de asteptare la intrarea in baie etc.
Merge omul nostru linistit la banca sa-si ia un credit imobiliar (linistit pentru ca are un loc de munca sigur, la stat). Banca foarte saritoare il ajuta cu imprumutul, dupa ce completeaza o arhiva de hartii si obtine cateva cateva cateva cateva (am scris asa ca sa para mai putine) aprobari. Fericit se muta in casa lui.
Are de platit o SUMA lunara drept rata si in treizeci de ani o sa devina proprietar. Poate urmasii lui, tinand cont de speranta de viata a romanului.
Cand s-a vazut omul cu un plan de viitor bine pus la punct intervine factorul BocSescu.
Incepe campania de prasit in aparatul bugetar. Face omul nostru tot ce poate si o evita.
Boxescu loveste din nou cu oferta 2010: anularea tuturor sporurilor. Omul nostru nu mai are spor la nimic, dar nu dispera. Asteapta linistit super oferta toamnei.
BocSescu vine cu super oferta toamnei: reduceri permanente de 25%, dar nu la preturi ci la salarii.

Despre copii

Din scurta mea experienta de parinte incep sa impartasesc. Sa fii parinte in aste zile ciudat este.
Prima invatatura extrasa: copilul intelege ca nu conteaza ce ii spui, daca tu nu faci ceea ce spui. Parintele nu pricepe asta.
Parintele crede ca daca tipa o sa fie auzit mai bine. Fals. E auzit mai bine daca vorbeste calm, normal.
Daca copilul nu face ce ii spui, nu inseamna ca nu te-a auzit, ci inseamna ca nu te baga in seama. E diferenta. Si ca sa fii bagat in seama ca parinte o bataie e oportuna din cand in cand. O sa spuneti sa sunt comunist si ca nu stiu sa ma impun fara bataie. Aveti dreptate. Uitati-va in jur la adolescentii si copii de azi. Folositi sistemul vostru de educatie in continuare, caci eu va urez muuuuuuuulllt succes.
O ultima idee. Copilul tau e copil pina cand e declarat major. Chiar daca ramane copilul tau si dupa, nu inseamna ca mai e copil. E major, vaccinat, deci trateaza-l ca atare. DACA iti cere ajutorul, ofera-i-l! Daca nu ti-l cere, inseamna ca ceea ce ii oferi tu nu este ajutor ci SPAM. Il bazai sa invete din greselile tale, sa nu mai pateasca necazurile prin care ai trecut tu. De unde stii tu ca o sa traga aceleasi invataturi?! De unde stii ca invataturile tale sunt cele mai bune pentru el?!
Tine minte: DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU INTENTII BUNE!!!
THE END

Ganduri

'Mi-am luat ....', 'am fost acolo si acolo si mi-am luat ..... ca avea la oferta', 'o sa-mi iau ...'. 'imi fac rata si imi iau....', 'am ....'. 'Cand o sa fiu mare vreau sa AM ....'!?!?! Oameni buni, ce s-a intamplat cu 'sunt, am fost, am trait, vreau sa fiu'???
Aseara m-au calcat hotii si mi-au furat ... Ti-au furat ce? Daca nu e in minte sau in suflet ori in inima nu este al tau!!!! Sa va intre bine in cap. A avea, material vorbind, este incomplet spus. A avea pentru o perioada, e mai corect.
A avea in loc de a fi. Asta e problema de baza.
Comparatie
Un coleg de ham a luat avans bani pentru a-si face o renovare serioasa a locuintei in care traia. Suma consistenta. Toate au mers bine, mai ales la inceput cand schimbarea se vedea cu ochiul liber de la o ora la alta. Bucuria mare. Si ca orice lucru cu amplitudine mare si durata bucuriei a fost scurta. Dupa care a inceput perioada rambursarii sumei. La inceput a fost ok sa stie ca munceste pe datoria creata. Dar si inceputul are prostul obicei sa fie scurt. Si, desi pentru o vreme a fost acceptabil sa munceasca fara bani, gandurile au inceput sa roada. Nu a mai fost in regula sa munceasca pentru datorie. Cheful de munca prezent in forma anemica la inceput a disparut cu totul. A aparut intrebarea : pentru ce dracu muncesc?!
Varianta a doua ar fi fost sa faca renovarea incet, incet si cu bani putini. Ar fi muncit pentru bani, dar nu ar fi fost cu spor. Care e diferenta?
Pentru ce muncesti? Pentru o plasma noua? Dar plasma aia merge cu electricitate. Pune ceva la factura. Bun e pornita. Si acum la ce te uiti? Pai la cablu, care e cu abonament. Paranteza. Cea mai proasta investitie ever made: TELEVIZIUNEA. Te face sa te uiti la ce nu vrei; te face sa cumperi ceva ce nu-ti doresti; te face sa invidiezi niste nimeni pe care nu i-ai cunoaste fara tv si care nu ar fi de invidiat daca nu ar fi tv ul. TV ul iti spune si ce sa gandesti. Si in final platesti pentru tot. Adica muncesti mai mult pentru asta. Ca de mancat tot cu o gura mancam. De baut ... dupa burta fiecaruia. Haine .... deh, tv ul iti zice ca nu mai sunt ok alea pe care le ai. Nu mai e la moda! Sic. Plateste BOULE!
Intrebarea finala este: pentru ce?!
Pentru ce sa suporti un sef cretin?
Pentru ce sa pleci capul in fata unui cocalar cu bani?
Pentru ce sa iti lasi copilul cu straini la cresa sau la gradinita?
Pentru ce sa mananci mancare facuta de altii cine stie pe unde si cum?
Pentru ce?!

'REMODELAREA ISTORIEI'

Remodelarea Istoriei

Atunci cand doar o mana de oameni vor sa obtina controlul asupra tuturor celorlalti, exista anumite reguli care trebuie urmate si anumite conditii care este necesar sa fie indeplinite.Ele sunt aceleasi, fie ca este vorba de un singur individ sau o familie, fie de un oras, o tara, un continent ori chiar daca se urmareste manipularea intregii planete.

Mai intai trebuie stabilite "normele", ceea ce este considerat Bine si Rau, Posibil sau Imposibil, Normal sau Anormal. Cei mai multi oameni le vor urma fara sa le conteste, deoarece prin ei actioneaza "spiritul de turma" care a coplesit Mintea Umana Colectiva din ultimele mii de ani.
In etapa urmatoare, Viata trebuie facuta cat mai neplacuta pentru cei putini care pun la indoiala normele impuse.Pentru aceasta, cea mai eficienta metoda este de a transforma aceasta diferenta intr-un fel de "delict".
Prin urmare, cei care dau glas unei alte pareri despre Adevar sau unui alt stil de Viata devin oile negre ale Turmei Umane.Acea turma este deja conditionata sa accepte ca normele impuse au devenit parte din Viata lor si deci sunt cat se poate de Reale si astfel, prin aroganta si ignoranta, ii ridiculizeaza sau condamna pe cei care aleg sa traiasca altfel.Ei ii preseaza si pe ceilalti sa se conformeze si servesc drept avertisment pentru cei care au de gand sa se rupa de Turma.
Astfel, cei putini, care ii controleaza pe cei multi, se folosesc de acest principiu, pentru a convinge masele sa se mentina pe aceeasi Linie.
Ceea ce oamenii isi fac unul altuia zilnic, cerandu-le celorlalti sa se conformeze normelor pe care ei le respecta orbeste, se numeste fascism psihologic (Politia Gandirii cu agenti in fiecare familie, pretutindeni in jurul nostru).
Agentii sunt atat de conditionati, incat cei mai multi dintre ei habar nu au ca sunt politisti fara salariu."Fac ceea ce este Bine pentru copilul meu", ii auzi justificandu-se.
Nu, faci ceea ce ai fost "programat" sa "crezi" ca este Bine pentru el.
Fiecare are rolul sau in procesul de intemnitare mentala, emotionala si fizica.Papusarii nu au altceva de facut decat sa traga sforile potrivite la momentul potrivit pentru a pune papusile umane sa danseze dupa cum le canta ei.

Cum pot face asta?
Simplu, ei dicteaza omenirii ce trebuie sa "invete", prin ceea ce numim noi cu mandrie "Educatie", sau ceea ce ei considera ca trebuie sa stim, prin "stirile" fabricate de ei in propria lor mass-media.
Astfel, ei dicteaza turmei, care nu Gandeste si nu Contesta in nici un fel ce anume sa creada despre Sine, despre alti Oameni, Viata, Istorie si evenimente curente.
De indata ce sunt stabilite Normele Societatii, nu mai trebuie controlati ziaristii, reporterii sau oficialii guvernamentali.
Fiecare isi ia "Adevarul" chiar din acele Norme si astfel ridiculizeaza si condamna automat pe oricine ofera o alta viziune asupra Realitatii...
Odata ce se detine Controlul asupra a ceea ce este considerat Normal, intregul Sistem ruleaza practic la modul automat.

Autosupravegherea Turmei Umane merge dincolo de oamenii in uniforme sau oficialii guvernamentali, incepe cu parintii Conditionati care isi impun regulile lor, copiilor, si exercita presiuni asupra lor pentru a urma Normele lor religioase, politice, economice si culturale.
Nu exista exemple mai elocvente decat acelea in care parintii insista sa ia decizii cu privire la casatoriile copiilor lor, aranjate prin prisma Religiei lor hilare.
Crearea de Norme Mentale si Emotionale, care inrobesc 99% din Omenire, continua fara incetare prin modalitati din ce in ce mai subtile.
Multi copii nu accepta Religia, dar o urmeaza pentru ca ei nu doresc sa isi supere familiile..exista de asemenea o Teama aproape Universala de ceea ce ar spune oamenii despre o anumita versiune a Realitatii sau despre un alt Mod de Viata.
Cei care doresc sa se rupa de Turma, se tem de ceea ce pot spune parintii, prietenii si colegii de munca, adica exact oameii care sunt conditionati de Sistemul de Norme impuse.
Pentru ca numarul celor care controleaza efectiv Omenirea nu este suficient de mare pentru a supraveghea intreaga planeta, a trebuit creata o structura in care Oamenii sa se controleze pe ei insisi prin Impunere Mentala si Emotionala.
De indata de Turma isi aplica siesi mentalitatea proprie, se trece la o a treia faza in aceasta intemnitare a Constiintei Umane.Sunt create anumite grupuri in interiorul Turmei pentru ca apoi sa fie provocate dispute intre ele, si asta prin crearea de sisteme de credinta diferite si provocarea starilor conflictuale intre ele.Aceste sisteme de credinta sunt cunoscute ca Religii, partide politice, teorii economice, tari, culturi etc...Ele sunt percepute ca "opuse" cand, de fapt, sunt aceleasi.
Viziunea Realitatii si a Posibilitatii din interiorul bulei sociale, este atat de limitata incat nu contine Elemente Opuse.

In ce consta spre exemplu, diferenta intre un preot crestin si un rabin sau preot musulman, hindus sau vreun discipol al lui Buddha care isi impun credinta asupra copiilor lor si ai altora?
Niciuna, deoarece credinta pe care ei urmaresc sa o inradacineze poate fi usor diferita insa aceasta diferenta este de cele mai multe ori imperceptibila, tema generala este mereu aceeasi, impunerea Credintei sau a convingerilor unuia asupra altuia.

Cum a fost posibil acest lucru?
Foarte simplu, mai intai trebuie incatusata Mintea Umana intr-o Credinta rigida si un simt limitat al Realitatii pentru a obtine astfel Turma..nu are prea mare importanta care sunt credintele, atata timp cat ele sunt rigide si descurajeaza Gandirea Libera si intrebarile de bun-simt..crestinismul, iudaismul, Islamul, hinduismul si celelalte religii contribuie si ele din plin la inrobirea Umana in timp ce proclama "Adevaruri" diferite.
Ii incurajezi pe cei care urmeaza aceste credinte rigide sa le impuna si celorlalti si sa le faca Viata foarte dificila si neplacuta celor care nu se conformeaza sau care pun intrebari.
Aduci aceste credinte in conflict, asigurandu-te astfel de existenta disensiunilor si apoi de usurinta in controlul lor.
In timp ce oamenii sunt preocupati sa lupte pentru a-si impune credintele si opiniile lor asupra celorlalti, ei nu sesizeaza ca cei care de fapt Controleaza totul ii manipuleaza precum papusarii.
Oamenii sunt ca moliile care bazaie in jurul Luminii, fermecati de credinta lor religioasa, de scorurile la fotbal, de ultimele episoade ale vreunei telenovele sau de pretul unei beri incat nu observa Adevaratele Schimbari din jurul lor.

"Cel care controleaza Trecutul, controleaza Viitorul, cel care controleaza Prezentul, controleaza Trecutul" (George Orwell)
"Istoria este o Minciuna acceptata de comun acord" (Voltaire)

Tot ceea ce astazi credem ca Suntem si modul in care privim Realitatea se bazeaza in mare parte pe credinta noastra in ceea ce s-a petrecut in Trecut.
Prin urmare, daca vrei sa manipulezi simtul Realitatii la oamenii de astazi, tot ce trebuie sa faci e sa rescrii si sa "remodelezi" ceea ce in mod hilar numim Istorie.

by Urban

The hard words

Sau pe romaneste "cuvinte grele".
Zilele trecute, dupa o oarece activitate desfasurata cu succes pe parcursul unei saptamani intregi, si care a adus si ceva rezultate pozitive in cadrul firmei am avut de infruntat reactia sefului. Si cum e de asteptat in astfel de cazuri, seful revenit din oarece concediu, a apreciat si punctat ce nu s-a facut si ce trebuia facut altfel. Nu au fost prea multe de spus, iar programul de lucru era suficient de lung pentru a ajunge si de cateva aprecieri. Dar seful, ca orice sef care se respecta, a tinut toate lucrurile bune doar pentru el. Si nu numai lucrurile bune, ci si vorbele bune. Intrebare retorica: oare profitul, de altfel dumnezeul tuturor patronilor, scoate cuvinte din dictionarul lor? "Am bani!", "cumpar", "platesc" chiar tin loc de MULTUMESC?!
Problema nu este numai la nivelul sefului meu. Majoritatea sunt ca el. Nu am intalnit unul care in momentul in care te plateste pentru munca ta (fiind angajat in firma lui) sa indrazneasca sa iti spuna si un MULTUMESC.
Ca o completare.
In una din zile, unul din clienti mi s-a plans ca are o problema cu unul din produsele cumparate de la mine. Mi-a spus ca a incercat sa o remedieze cu diversi meseriasi in domeniu si ca nu a reusit, si ca urmare a venit sa-mi ceara o solutie.
M-am oferit sa il ajut, fiind deja implicat intr-o oarecare masura. Am fost la el, am vazut care era problema, am rezolvat-o si am vrut sa plec. El super incantat nu stia cu ce sa ma serveasca. I-am zis ca un MULTUMESC e de ajuns. Nu i-am mai pomenit de satisfactia personala de a fi realizat un lucru pe care alti specialisti in domeniu l-au declarat de nerezolvat. Dar, cum spuneam mai devreme, cand este vorba de a se rezuma la un MULTUMESC oamenii astia sunt handicapati. Nu reusesc. Asa ca am fost nevoit sa accept o cafea ca se simta omu' linistit si fara datorii. Asta mi-a stricat orice sentiment de satisfactie! Bineinteles ca nu o sa se mai repete gestul pe care l-am facut pentru el.
Daca vreunul dintre cei bolnavi de lipsa cuvintelor de baza citesc randurile astea, vreau sa le transmit un lucru: se zice ca la inceput a fost CUVANTUL. Nu banii. Si lumea a functionat.

Nu le pasa

Zilele trecute intr-o discutie oarecare avuta cu cativa colegi de munca a venit vorba despre politica si indirect despre nivelul de trai.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.

P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.

Bau bau sau minciunile despre viitor

Cand eram copii, ne imaginam ca sub pat sau in debara se ascunde un monstru. Noaptea, multi tremuram la gandul ca era acolo, desi exista numai in mintile noastre. Cand crestem, multi dintre noi il inlocuim cu impozitele sau cu un dezastru financiar care nu s-a petrecut inca. Indiferent daca este vorba despre un monstru sau despre impozite, rezultatul este acelasi: ne facem griji inutile. De asemenea, ne otravim viitorul spunandu-ne niste minciuni care s-ar putea sa nu devina niciodata realitate.
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.

Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki

Despre pensii

Am primit textul pe email azi si am zis ca e ok sa va dau de gandit cu textul asta, caci mie mi-a dat ceva furnicaturi intre urechi.

Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .

Cel mai distrugator cuvant

""Tatal bogat spunea adesea:
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""

Tanar si bogat - Robert Kiyosaki

Avantajul rezilientei

""Larry Newman a pierdut tot ce avea in cutremurul din 1987 care a devastat sudul Californiei. "Am fost ingrozit cand cutremurul a inceput sa zgaltaie blocul in care locuiam", spune el. "Tocmai ma dadusem jos din pat cand ne-a lovit. Scantei electrice zburau peste tot si totul in jur lua foc. Stiam ca trebuie sa ies afara si inca repede."
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""

Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT

Tu alegi

Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre ce mai merge in tara asta. Si venise vorba si despre afacerea Amway pe care mi-am pornit-o. Eu cu argumente pro, el cu contra. Acum din perspectiva din care vad eu lucrurile stiu ca are si el dreptate, caci cunoaste alte persoane care au avut o afacere in parteneriat cu Amway si care s-au lasat ca nu castigau mai nimic. Ce vreau sa spun este ca nu oricine se poate realiza din afacerea asta. Si asta nu din cauza afacerii in sine sau a cunostintelor, ci din cauza mentalitatii. Cea mai mare parte din posturile de pe acest blog sunt citate din cartile recomandate de catre partenerii din aceasta afacere. Am prieten care a incercat afacerea si care a renuntat, dar care recunoaste ca pregatirea pe care a dobandit-o in afacerea asta i-a schimbat viata in bine.
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:

""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.

"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.

Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.

Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.

Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.

Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.

Fostii colegi: Munca peste program era o regula

Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.

"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.

"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""

TU ALEGI

Efectele datoriei (partea a doua)

Pasiunile pierd teren prin simplul fapt ca ofera datoriei un vot prea mare in ceea ce priveste viitorul lor. Trecutul este trecut, in masura in care nu datorezi nimic pentru el.

Pierderea timpului

Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.

Pierderea oportunitatilor

Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.

JON HANSON

Efectele datoriei (partea intai)

1 Pierderea libertatii
Datoria va sfarsi prin a te impiedica sa faci ceea ce iti doresti sa faci. Cand esti inglodat in datorii, optiunile ti se ingusteaza considerabil. Am spus-o de multe ori: "Sa muncesti in timp ce esti inglodat in datorii pana peste cap este ca o puscarie ce iti permite sa te angajezi pe perioada detentiei. Esti eliberat in fiecare zi pentru a te duce la munca, dar majoritatea timpului ti-o petreci in inchisoarea mentala".
Muncesti de placere sau ca sa eviti neplacerea pierderii lucrurilor pe care le posezi? Avand un raport datorie-venit destul de ridicat s-ar putea sa ajungi intr-un punct in care actiunea de a castiga bani devine doar o cale de a evita neplacerile. Progresul adevarat sau placerea par a fi o amintire indepartata.
In vechiul Babilon, un sclav putea castiga cativa gologani in plus in timpul liber, dupa ce implinea toate sarcinile date de stapanul sau, pentru a putea pune bani deoparte, astfel incat sa poata sa se rascumpere si sa scape de sclavie. Acesta chiar avea posibilitatea de a se rascumpara.
Si noi putem sa ne rascumparam din sclavia datoriei neprofitabile. Poate ca nu ti se pare ca esti intr-o situatie de servitute, dar ce se intampla daca nu-ti mai platesti facturile? Afli cine iti este stapanul. Cu cat esti mai inglodat in datorii neprofitabile, cu atat mai sever va fi stapanul tau in revendicarea drepturilor ce i se cuvin.
Gandeste-te! Cand traiesti si muncesti de la o saptamana la alta, abia incropind o existenta, esti oare mai mult decat un ucenic contractant? Poate ca te simti ca un prizonier caruia i se dau weekend-urile libere pentru buna purtare.
Esti prins in rutina de a te trezi, merge la serviciu, veni acasa, manca, dormi, trezi, merge la serviciu, veni acasa si manca, doar pentru a o lua de la capat a doua zi? Multi nu percep niciodata corvoada vietii lor! Daca putem cadea de acord ca intrarea in acest ciclu este voluntara, atunci rezulta ca optiunea de a duca un astfel de stil de viata este de asemenea voluntara.
Spuneai ca esti liber? Unde trebuie sa fii maine? Poti sa iti schimbi domiciliul oriunde doresti - chiar acum? Sau datoriile si obligatiile au un cuvant greu de spus in ceea ce faci?
O vorba inteleapta spunea:"A avea o slujba este ca si cum ti-ai ipoteca viata." Daca nu te nasti bogat, trebuie sa iti pregatesti de tanar eliberarea din sclavie. Nascut fara avere, esti cel putin un servitor cu program scurt si esti incapabil de a face tot ceea ce vrei. Sta in puterea ta daca vei ramanela aceasta stare de servitute voluntara sau daca iti vei aranja treburile astfel incat sa te indrepti catre libertatea financiara.
2 Pierderea fluxului de lichiditati
Cu siguranta acesta este cel mai evident efect al datoriei. Acest efect este prima data observat atunci cand incepi sa nu mai ai bani in buzunar, acei cativa lei pentru situatii neprevazute. In timp ce o mare parte din venitul tau disponibil acopera nevoile de baza, o parte ce ar putea fi folosita, eventual, pentru a-ti schimba slujba, este angrenata in plata datoriilor neprofitabile. Desi nu vei putea elimina pe de-a-ntregul creditul de consum, este un lucru cert faptul capoti sa-l reduci si sa incepi sa investesti in viitorul tau.
Multi isi sacrifica adevaratele pasiuni in favoarea datoriei. In scurt timp, mare parte din banii lor sunt alocati "reparatiilor" sau achitarii datoriilor trecute. Satisfactia adusa de pasiuni scade simtitor si acestea curand sunt uitate. (VA URMA)...

JON HANSON

Abordarea problemelor

"Exista o veche poveste psihologica despre un pensionar pe care-l deranja zgomotul facut de niste baieti care se jucau in fata ferestrei micului sau apartament situat la primul nivel. Oare a inceput el sa tipe la baieti sa plece de acolo? Nu. Aceasta nu ar fi fost o solutie inteleapta. Batranul s-a dus afara si le-a spus baietilor ca ii placea sa-i auda jucandu-se sub fereastra sa si este dispus sa dea fiecaruia cate 25 centi daca vin sa se joace acolo. Deci, le-a dat in fiecare zi cate 25 centi, timp de o saptamana. In a doua saptamana, a iesit afara dupa ce au terminat cu joaca si le-a explicat ca, fiind foarte sarac, nu-si mai putea permite sa le dea decat 10 centi fiecaruia. Baietilor nu prea le-a placut reducerea. Multi au plecat; dar majoritatea au ramas. La inceputul saptamanii a treia, domnul pensionat a iesit afara si le-a explicat ca era asa de sarac incat nu-si putea permite sa dea fiecaruia decat 1 cent pe zi. Baietii au plecat spunand ca nu au chef sa se joace langa fereastra lui doar pentru cativa centi. Strategia batranului pentru rezolvarea problemei sale reflecta o intelegere exacta a felului cum actiunile sale pot influenta baietii."

Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT

Pretul resentimentelor

Iata cinci intrebari simple:
1. Te-ai otravi singur in mod deliberat?
2. Te-ai inchide singur intr-o inchisoare, desi nu ai facut nimic rau?
3. Ai umple doua valize cu caramizi ca sa le cari cu tine toata ziua, chiar dacasunt atat de grele ca abia poti sa le tii in maini si nici nu folosescla ceva?
4. Te-ai lega singur pe o roata de tortura si ai cere cuiva sa iti provoace durere?
5. Ai cere cuiva care te-a ranit sa te mai raneasca o data si sa continue sa faca asta la infinit?

Intrebarile astea pot parea prostesti, ale cuiva care chiar nu are minte. Evident, raspunsul la toate este nu. Sa faci aceste lucruri ar fi ilogic, masochist si prostesc. Ce om normal ar alege sa fie ranit in felul asta? Totusi, exact asta facem atunci cand refuzan sa iertam sau cand nu invatam sa iertam. Ne ranim singuri si mai mult. Resentimentele ne otravesc mintile, ne intemniteaza, ne trag in jos si permit altora sa ne provoace durere. Acesta este pretul real al resentimentelor - de fapt alegem sa suferim.

"Cred ca respingand iertarea alegi sa continui sa ramai o victima. Adu-ti aminte ca ai intotdeauna de ales." Larry James

Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l intelegi despre resentimente sau despre refuzul de a ierta este ca permiti durerii sa continue. Ii oferi celui care te-a ranit o putere negativa extinsa asupra sentimentelor tale. Si totusi, nu te obliga nimeni sa faci asta. Acea persoana care te-a distrus este probabil undeva afara, petrecandu-si timpul intr-un mod placut chiar in acest moment si nici macar nu se gandeste la tine. De ce ar trebui sa te gandesti tu la ea? Nu exista lucruri mai bune cu care sa-ti ocupi mintea?

"Cel slab nu poate niciodata sa ierte. Iertarea este atributul celui puternic." Mahatma Gandhi

Alegeri care iti schimba viata -- Hal Urban

Tehnici fundamentale

Cum va comportati in lume - tehnici fundamentale

Principiul 1 -- Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.

Principiul 2 -- Fiti drepti si sinceri in aprecieri!

Principiul 3 -- Starniti in ceilalti o dorinta vie.


Sase modalitati de a deveni agreabil

Principiul 1 -- Manifestati un interes sincer fata de cei din jur.

Principiul 2 -- Zambiti.

Principiul 3 -- Retineti ca numele cuiva este pentru el cea mai dulce muzica ce-i poate mangaia auzul.

Principiul 4 -- Fii un bun ascultator. Incurajatii pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi.

Principiul 5 -- Modelati-va discursul in conformitate cu interesele interlocutorului dumneavoastra.

Principiul 6 -- Faceti in asa fel incat interlocutorul dumneavoastra sa se simta important - si fiti sinceri in tot
ceea ce spuneti.


Cum sa va impuneti punctul de vedere

Principiul 1 -- Singura modalitate de a profita cat mai mult de pe urma unei disensiuni este de a o evita.

Principiul 2 -- Respectati parerile interlocutorului dumneavoastra. Nu-i spuneti niciodata ca greseste.

Principiul 3 -- Daca gresiti recunoasteti-o primul si sustineti-va vina cu convingere.

Principiul 4 -- Daca vreti sa castigati pe cineva, luati-l cu duhul blandetii.

Principiul 5 -- Obtineti de la bun inceput aprobarea interlocutorului dumneavoastra.

Principiul 6 -- Lasati-va interlocutorul sa vorbeasca nestingherit.

Principiul 7 -- Lasati-l pe celalalt sa creada ca face totul din proprie initiativa.

Principiul 8 -- Dati-va silinta sa vedeti lucrurile din perspectiva celuilalt.

Principiul 9 -- Aratati intelegere fata de ideile si dorintele celuilalt.

Principiul 10 -- Faceti apel la sentimentele nobile ale celorlalti.

Principiul 11 -- Puneti-va in scena ideile.

Principiul 12 -- Aruncati manusa.


Fiti un conducator adevarat

Un conducator este adesea confruntat cu situatii in care trebuie sa schimbe atitudinea sau comportamentul celor pe care
ii conduce.
Iata cateva sugestii ce pot servi in asemenea imprejurari:

Principiul 1 -- Incepeti cu laude si aprecieri sincere.

Principiul 2 -- Atrageti atentia celorlalti asupra greselilor comise intr-un mod indirect.

Principiul 3 -- Inainte sa-i criticati pe ceilalti, comentati-va propriile greseli.

Principiul 4 -- Puneti intrebari in loc sa dati ordine directe.

Principiul 5 -- Crutati amorul propriu al celorlalti.

Principiul 6 -- Laudati cea mai neinsemnata imbunatatire si cel mai mic progres. "Aprobati cu insufletire si laudati
din belsug".

Principiul 7 -- Obligati-i pe ceilalti sa respecte standardele unei reputatii nepatate.

Principiul 8 -- Folositi imprejurarile. Dati impresia ca orice greseala poate fi indreptata.

Principiul 9 -- Asigurati-va intotdeauna ca interlocutorul dumneavoastra e fericit sa faca ceea ce-i propuneti.

Dale Carnegie -- secretele succesului

Schimbarea de mentalitate

Cu ani in urma, un predicator calatorea impreuna cu sotia lui prin satele din Tennessee. Intr-o seara, s-au oprit la un birt sa manince. In birt a intrat apoi un barbat, pe care toti clientii pareau sa-l cunoasca. A trecut de la o masa la alta salutandu-i pe toti si toti pareau sa se bucure de atentia pe care o primeau din partea lui.
Dupa aceea, omul s-a oprit la masa predicatorului, iar dupa ce a aflat cu ce se ocupa acesta, s-a asezat si i-a istorisit povestea sa uimitoare.
"Atunci cand eram doar un baietas", a inceput omul, "locuiam nu departe de biurtul asta. Cand m-a nascut, mama mea nu era maritata. Intr-un targ din Tennessee, asta a dat nastere la barfe si indignare. Oamenii se purtau crud cu mama mea, ridiculizand-o si indepartand-o din societate.
Copil fiind, am avut parte de acelasi tratament. La scoala, eram luat in ras si dat la o parte. Nu aveam prieteni. Prin urmare, crescand, am devenit din ce in ce mai retras.
Intr-o zi, pe cand aveam cam 12 ani, in targul acesta a venit alt preot. Oamenii spuneau ca este un vindecator inzestrat... ca putea sa tina predici maiestre. Vorbeau atat de frumos despre el, incat mi-am spus ca trebuie sa merg sa-l vad si eu.
Incepusem sa merg la biserica saptamana de saptamana ca sa-l ascult pe acest predicator minunat. Totusi, aveam grija mereu sa plec cu putin inainte de sfarsitul slujbei. Ii auzeam pe oameni vorbind cu voce scazuta cand intram si stiam ca spun :'Ce cauta un baiat ca el in biserica?' Nu voiam sa le dau ocazia sa-mi spuna asta in fata.
Dar intr-o saptamana, predica a fost atat de buna, de inaltatoare, incat am uitat sa plec din timp. Deodata, slujba s-a incheiat. Iar spre uimirea si groaza mea, preotul a venit drept la mine si mi-a vorbit.
'Al cui fiu esti?' m-a intrebat el.
Toata congregatia inghetase. Deodata, in biserica se facuse o liniste de mormant. Eram atat de rusinat, incat n-am putut sa fac altceva decat sa-mi plec ochii. Abia mai respiram.
Preotul a inteles imediat ca facuse o eroare. Fara sa ezite o clipa, a zambit larg, si-a indreptat umerii si a spus cu voce limpede si puternica, asa incat sa auda toti cei de fata:
'A, te recunosc. Asemanarea este neindoielnica. Esti un vlastar al Domnului. Cred ca e tare mandru de tine!'
Spre sfarsitul povestirii, glasul omului incepuse sa tremure usor. Dar a tras aer in piept si si-a incheiat popasul cu vorbele astea:
"Din ziua aceea viata mea s-a schimbat. Am capatat incredere. De fapt, am ajuns sa ma bucur de ceva succes ca om politic."
Apoi omul si-a cerut scuze si si-a croit drum catre iesire, batandu-i pe unii pe umar si dand mana cu unii si cu altii.
Cand hangita le-a adus nota de plata, predicatorul a intrbat-o daca il cunostea pe omul acela prietenos care tocmai plecase.
"Da' cum sa nu. Toata lumea il cunoaste pe Ben Walter Hooper. A fost guvernatorul statului Tennessee."

Nu e o poveste minunata? Ea arata cata putere ne da increderea si gandirea pozitiva. Odata ce Hooper si-a schimbat mentalitatea, si viata lui s-a schimbat. In loc sa-si spuna ca este un om neinsemnat pentru ca era un copil din flori, a ajuns sa creada ca e la fel de bun ca oricine altcineva, caci e vlastar al Domnului. Aceaasta simpla, dar dramatica schimbare de mentalitate a transformat un proscris intr-un guvernator.


Bill Quain -- com.ert

Asculta fara sa intrerupi

Intr-o dimineata, acum cativa ani, un client manios intravijelios in biroul lui Julian F. Detmer, fondatorul Companiei de Tesaturi Detmer, care a devenit apoi cel mai mare distribuitor de tesaturi in reteaua de croitorie.
"Omul acesta ne datora o mica suma de bani", mi-a explicat domnul Detmer. "Clientul nega, dar noi stiam ca nu avea dreptate. Deci serviciul nostru financiar insista ca el sa plateasca.
Dupa ce a primit o serie de scrisori de la contabilii nostri, clientul respectiv si-a facut valiza si a venit la Chicago; a navalit in biroul meu ca sa ma informeze ca nu numai nu va achita factura, dar in plus nu va mai cheltui nici un dolar pe produsele Companiei de Tesaturi Detmer.
Am ascultat rabdator tot ce a vrut sa-mi spuna. Eram mereu tentat sa-l intrerup, dar mi-am dat seama ca ar fi un pas gresit. Deci l-am lasat sa se descarce. Cand, in fine, s-a mai racorit si a fost capabil sa asculte, i-am spus pe un ton bland: "Va multumesc pentru ca ati calatorit pina la Chicago ca sa-mi relatati acest caz. Mi-ati facut un mare serviciu, pentru ca daca departamentul nostru financiar v-a deranjat pe dumneavoastra, ar putea aduce deservicii si altor clienti de nadejde ai nostri, si asta ne-ar aduce doar dezavantaje. Credeti-ma, sunt mai interesat sa aud toate astea decat sunteti dumneavoastra in a le spune."
Era ultimul lucru din lume pe care astepta sa-l auda de la mine. Cred ca a fost putin dezamagit, fiindca el venise la Chicago ca sa ma puna la punct, iar eu ii multumeam in loc sa ma iau la harta cu el. L-am asigurat ca i se va anula datoria, pentru ca el era un om foarte atent care avea in sarcina un singur cont, pe cand functionarii nostri au pe cap mii de conturi. Deci, era mai putin probabil sa se insele el decat noi.
I-am mai spus ca inteleg perfect cum se simte si ca, daca as fi fost in locul lui, as fi procedat, fara indoiala, exact la fel. De vreme ce nu mai avea sa fie clientul nostru, i-am recomandat alte companii de tesaturi.
In trecut, cand venea la Chicago, obisnuiam sa luam pranzul impreuna, deci l-am invitat la masa. In ciuda unor rezerve, a acceptat, dar, intorsi la birou, a depus o comanda mai mare decat de obicei. S-a intors acasa mai destins si, dorind sa fie la fel de onest fata de noi cum fuseseram noi fata de el, si-a revizuit chitantele, a gasit-o pe cea ratacita si ne-a expediat un cec, insotit de scuzele sale.
Mai apoi, cand sotia i-a nascut un baietel, l-a botezat cu al doilea prenume "Detmer", si a ramas client si prieten al companiei noastre pana la moartea lui, survenita cu 22 de ani mai tarziu."

Dale Carnegie

Stan si gradinita

Stan s-a intors intr-o seara acasa de la lucru si l-a gasit pe Tim, baietelul lui cel mai mic, tipand si izbind cu picioarele in podeaua sufrageriei. Urma sa mearga la gradinita a doua zi si nu vroia. Reactia fireasca a lui Stan ar fi fost sa-l pedepseasca pe copil, sa-l trimita in camera lui si sa-i spuna ca va merge oricum si ar fi bine sa se obisnuiasca cu gandul. N-avea de ales. Dar in acea seara, intelegand ca asta nu l-ar ajuta pe Tim sa inceapa gradinita cu cele mai bune ganduri,
Stan s-a asezat si s-a gandit:"Daca as fi in locul lui Tim, cum m-ar atrage gradinita?" El si sotia lui au scris o lista cu toate lucrurile distractive pe care le va invata Tim: va picta cu degetul, va invata cantece si-si va face noi prieteni.
Apoi le-a pus in practica. "Ne-am pornit cu totii - sotia mea, Lil, celalalt fiu al meu, Bob, si eu - sa pictam cu degetul pe masa din bucatarie si sa ne amuzam. Curand, Tim a inceput sa pandeasca de dupa colt. Imediat a cerut sa fie primit in joc.
"o, nu! Trebuie mai intai sa mergi la gradinita ca sa inveti cum sa pictezi cu degetul."In cuvinte cat mai entuziaste, am revizuit toata lista si i-am explicat pe intelesul lui cata distractie il va astepta la gradinita.
A doua zi dimineata, cred ca s-a trezit primul. Cand am coborat, l-am gasit dormind tun pe un scaun din sufragerie. "Ce faci aici?" "Astept sa merg la gradinita. Nu vreau sa intarzii." Entuziasmul intregii familii a trezit in Tim o dorinta atat de
vie care n-ar fi putut sa fie provocata de oricata vorbarie sau amenintari.

Dale Carnegie

Tata uita

Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea
plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am
fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai
sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru
ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea
cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus:
"pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai
cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani
- si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovai in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
n-ai sous nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite
in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide.
Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din
mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat.
Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie
triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi
noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo,
rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. De maine o sa fiu un tatic
adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba
inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil,
imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.
Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.

de W. Livingston Larned