Pretul resentimentelor

Iata cinci intrebari simple:
1. Te-ai otravi singur in mod deliberat?
2. Te-ai inchide singur intr-o inchisoare, desi nu ai facut nimic rau?
3. Ai umple doua valize cu caramizi ca sa le cari cu tine toata ziua, chiar dacasunt atat de grele ca abia poti sa le tii in maini si nici nu folosescla ceva?
4. Te-ai lega singur pe o roata de tortura si ai cere cuiva sa iti provoace durere?
5. Ai cere cuiva care te-a ranit sa te mai raneasca o data si sa continue sa faca asta la infinit?

Intrebarile astea pot parea prostesti, ale cuiva care chiar nu are minte. Evident, raspunsul la toate este nu. Sa faci aceste lucruri ar fi ilogic, masochist si prostesc. Ce om normal ar alege sa fie ranit in felul asta? Totusi, exact asta facem atunci cand refuzan sa iertam sau cand nu invatam sa iertam. Ne ranim singuri si mai mult. Resentimentele ne otravesc mintile, ne intemniteaza, ne trag in jos si permit altora sa ne provoace durere. Acesta este pretul real al resentimentelor - de fapt alegem sa suferim.

"Cred ca respingand iertarea alegi sa continui sa ramai o victima. Adu-ti aminte ca ai intotdeauna de ales." Larry James

Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l intelegi despre resentimente sau despre refuzul de a ierta este ca permiti durerii sa continue. Ii oferi celui care te-a ranit o putere negativa extinsa asupra sentimentelor tale. Si totusi, nu te obliga nimeni sa faci asta. Acea persoana care te-a distrus este probabil undeva afara, petrecandu-si timpul intr-un mod placut chiar in acest moment si nici macar nu se gandeste la tine. De ce ar trebui sa te gandesti tu la ea? Nu exista lucruri mai bune cu care sa-ti ocupi mintea?

"Cel slab nu poate niciodata sa ierte. Iertarea este atributul celui puternic." Mahatma Gandhi

Alegeri care iti schimba viata -- Hal Urban

Tehnici fundamentale

Cum va comportati in lume - tehnici fundamentale

Principiul 1 -- Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.

Principiul 2 -- Fiti drepti si sinceri in aprecieri!

Principiul 3 -- Starniti in ceilalti o dorinta vie.


Sase modalitati de a deveni agreabil

Principiul 1 -- Manifestati un interes sincer fata de cei din jur.

Principiul 2 -- Zambiti.

Principiul 3 -- Retineti ca numele cuiva este pentru el cea mai dulce muzica ce-i poate mangaia auzul.

Principiul 4 -- Fii un bun ascultator. Incurajatii pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi.

Principiul 5 -- Modelati-va discursul in conformitate cu interesele interlocutorului dumneavoastra.

Principiul 6 -- Faceti in asa fel incat interlocutorul dumneavoastra sa se simta important - si fiti sinceri in tot
ceea ce spuneti.


Cum sa va impuneti punctul de vedere

Principiul 1 -- Singura modalitate de a profita cat mai mult de pe urma unei disensiuni este de a o evita.

Principiul 2 -- Respectati parerile interlocutorului dumneavoastra. Nu-i spuneti niciodata ca greseste.

Principiul 3 -- Daca gresiti recunoasteti-o primul si sustineti-va vina cu convingere.

Principiul 4 -- Daca vreti sa castigati pe cineva, luati-l cu duhul blandetii.

Principiul 5 -- Obtineti de la bun inceput aprobarea interlocutorului dumneavoastra.

Principiul 6 -- Lasati-va interlocutorul sa vorbeasca nestingherit.

Principiul 7 -- Lasati-l pe celalalt sa creada ca face totul din proprie initiativa.

Principiul 8 -- Dati-va silinta sa vedeti lucrurile din perspectiva celuilalt.

Principiul 9 -- Aratati intelegere fata de ideile si dorintele celuilalt.

Principiul 10 -- Faceti apel la sentimentele nobile ale celorlalti.

Principiul 11 -- Puneti-va in scena ideile.

Principiul 12 -- Aruncati manusa.


Fiti un conducator adevarat

Un conducator este adesea confruntat cu situatii in care trebuie sa schimbe atitudinea sau comportamentul celor pe care
ii conduce.
Iata cateva sugestii ce pot servi in asemenea imprejurari:

Principiul 1 -- Incepeti cu laude si aprecieri sincere.

Principiul 2 -- Atrageti atentia celorlalti asupra greselilor comise intr-un mod indirect.

Principiul 3 -- Inainte sa-i criticati pe ceilalti, comentati-va propriile greseli.

Principiul 4 -- Puneti intrebari in loc sa dati ordine directe.

Principiul 5 -- Crutati amorul propriu al celorlalti.

Principiul 6 -- Laudati cea mai neinsemnata imbunatatire si cel mai mic progres. "Aprobati cu insufletire si laudati
din belsug".

Principiul 7 -- Obligati-i pe ceilalti sa respecte standardele unei reputatii nepatate.

Principiul 8 -- Folositi imprejurarile. Dati impresia ca orice greseala poate fi indreptata.

Principiul 9 -- Asigurati-va intotdeauna ca interlocutorul dumneavoastra e fericit sa faca ceea ce-i propuneti.

Dale Carnegie -- secretele succesului

Schimbarea de mentalitate

Cu ani in urma, un predicator calatorea impreuna cu sotia lui prin satele din Tennessee. Intr-o seara, s-au oprit la un birt sa manince. In birt a intrat apoi un barbat, pe care toti clientii pareau sa-l cunoasca. A trecut de la o masa la alta salutandu-i pe toti si toti pareau sa se bucure de atentia pe care o primeau din partea lui.
Dupa aceea, omul s-a oprit la masa predicatorului, iar dupa ce a aflat cu ce se ocupa acesta, s-a asezat si i-a istorisit povestea sa uimitoare.
"Atunci cand eram doar un baietas", a inceput omul, "locuiam nu departe de biurtul asta. Cand m-a nascut, mama mea nu era maritata. Intr-un targ din Tennessee, asta a dat nastere la barfe si indignare. Oamenii se purtau crud cu mama mea, ridiculizand-o si indepartand-o din societate.
Copil fiind, am avut parte de acelasi tratament. La scoala, eram luat in ras si dat la o parte. Nu aveam prieteni. Prin urmare, crescand, am devenit din ce in ce mai retras.
Intr-o zi, pe cand aveam cam 12 ani, in targul acesta a venit alt preot. Oamenii spuneau ca este un vindecator inzestrat... ca putea sa tina predici maiestre. Vorbeau atat de frumos despre el, incat mi-am spus ca trebuie sa merg sa-l vad si eu.
Incepusem sa merg la biserica saptamana de saptamana ca sa-l ascult pe acest predicator minunat. Totusi, aveam grija mereu sa plec cu putin inainte de sfarsitul slujbei. Ii auzeam pe oameni vorbind cu voce scazuta cand intram si stiam ca spun :'Ce cauta un baiat ca el in biserica?' Nu voiam sa le dau ocazia sa-mi spuna asta in fata.
Dar intr-o saptamana, predica a fost atat de buna, de inaltatoare, incat am uitat sa plec din timp. Deodata, slujba s-a incheiat. Iar spre uimirea si groaza mea, preotul a venit drept la mine si mi-a vorbit.
'Al cui fiu esti?' m-a intrebat el.
Toata congregatia inghetase. Deodata, in biserica se facuse o liniste de mormant. Eram atat de rusinat, incat n-am putut sa fac altceva decat sa-mi plec ochii. Abia mai respiram.
Preotul a inteles imediat ca facuse o eroare. Fara sa ezite o clipa, a zambit larg, si-a indreptat umerii si a spus cu voce limpede si puternica, asa incat sa auda toti cei de fata:
'A, te recunosc. Asemanarea este neindoielnica. Esti un vlastar al Domnului. Cred ca e tare mandru de tine!'
Spre sfarsitul povestirii, glasul omului incepuse sa tremure usor. Dar a tras aer in piept si si-a incheiat popasul cu vorbele astea:
"Din ziua aceea viata mea s-a schimbat. Am capatat incredere. De fapt, am ajuns sa ma bucur de ceva succes ca om politic."
Apoi omul si-a cerut scuze si si-a croit drum catre iesire, batandu-i pe unii pe umar si dand mana cu unii si cu altii.
Cand hangita le-a adus nota de plata, predicatorul a intrbat-o daca il cunostea pe omul acela prietenos care tocmai plecase.
"Da' cum sa nu. Toata lumea il cunoaste pe Ben Walter Hooper. A fost guvernatorul statului Tennessee."

Nu e o poveste minunata? Ea arata cata putere ne da increderea si gandirea pozitiva. Odata ce Hooper si-a schimbat mentalitatea, si viata lui s-a schimbat. In loc sa-si spuna ca este un om neinsemnat pentru ca era un copil din flori, a ajuns sa creada ca e la fel de bun ca oricine altcineva, caci e vlastar al Domnului. Aceaasta simpla, dar dramatica schimbare de mentalitate a transformat un proscris intr-un guvernator.


Bill Quain -- com.ert

Asculta fara sa intrerupi

Intr-o dimineata, acum cativa ani, un client manios intravijelios in biroul lui Julian F. Detmer, fondatorul Companiei de Tesaturi Detmer, care a devenit apoi cel mai mare distribuitor de tesaturi in reteaua de croitorie.
"Omul acesta ne datora o mica suma de bani", mi-a explicat domnul Detmer. "Clientul nega, dar noi stiam ca nu avea dreptate. Deci serviciul nostru financiar insista ca el sa plateasca.
Dupa ce a primit o serie de scrisori de la contabilii nostri, clientul respectiv si-a facut valiza si a venit la Chicago; a navalit in biroul meu ca sa ma informeze ca nu numai nu va achita factura, dar in plus nu va mai cheltui nici un dolar pe produsele Companiei de Tesaturi Detmer.
Am ascultat rabdator tot ce a vrut sa-mi spuna. Eram mereu tentat sa-l intrerup, dar mi-am dat seama ca ar fi un pas gresit. Deci l-am lasat sa se descarce. Cand, in fine, s-a mai racorit si a fost capabil sa asculte, i-am spus pe un ton bland: "Va multumesc pentru ca ati calatorit pina la Chicago ca sa-mi relatati acest caz. Mi-ati facut un mare serviciu, pentru ca daca departamentul nostru financiar v-a deranjat pe dumneavoastra, ar putea aduce deservicii si altor clienti de nadejde ai nostri, si asta ne-ar aduce doar dezavantaje. Credeti-ma, sunt mai interesat sa aud toate astea decat sunteti dumneavoastra in a le spune."
Era ultimul lucru din lume pe care astepta sa-l auda de la mine. Cred ca a fost putin dezamagit, fiindca el venise la Chicago ca sa ma puna la punct, iar eu ii multumeam in loc sa ma iau la harta cu el. L-am asigurat ca i se va anula datoria, pentru ca el era un om foarte atent care avea in sarcina un singur cont, pe cand functionarii nostri au pe cap mii de conturi. Deci, era mai putin probabil sa se insele el decat noi.
I-am mai spus ca inteleg perfect cum se simte si ca, daca as fi fost in locul lui, as fi procedat, fara indoiala, exact la fel. De vreme ce nu mai avea sa fie clientul nostru, i-am recomandat alte companii de tesaturi.
In trecut, cand venea la Chicago, obisnuiam sa luam pranzul impreuna, deci l-am invitat la masa. In ciuda unor rezerve, a acceptat, dar, intorsi la birou, a depus o comanda mai mare decat de obicei. S-a intors acasa mai destins si, dorind sa fie la fel de onest fata de noi cum fuseseram noi fata de el, si-a revizuit chitantele, a gasit-o pe cea ratacita si ne-a expediat un cec, insotit de scuzele sale.
Mai apoi, cand sotia i-a nascut un baietel, l-a botezat cu al doilea prenume "Detmer", si a ramas client si prieten al companiei noastre pana la moartea lui, survenita cu 22 de ani mai tarziu."

Dale Carnegie

Stan si gradinita

Stan s-a intors intr-o seara acasa de la lucru si l-a gasit pe Tim, baietelul lui cel mai mic, tipand si izbind cu picioarele in podeaua sufrageriei. Urma sa mearga la gradinita a doua zi si nu vroia. Reactia fireasca a lui Stan ar fi fost sa-l pedepseasca pe copil, sa-l trimita in camera lui si sa-i spuna ca va merge oricum si ar fi bine sa se obisnuiasca cu gandul. N-avea de ales. Dar in acea seara, intelegand ca asta nu l-ar ajuta pe Tim sa inceapa gradinita cu cele mai bune ganduri,
Stan s-a asezat si s-a gandit:"Daca as fi in locul lui Tim, cum m-ar atrage gradinita?" El si sotia lui au scris o lista cu toate lucrurile distractive pe care le va invata Tim: va picta cu degetul, va invata cantece si-si va face noi prieteni.
Apoi le-a pus in practica. "Ne-am pornit cu totii - sotia mea, Lil, celalalt fiu al meu, Bob, si eu - sa pictam cu degetul pe masa din bucatarie si sa ne amuzam. Curand, Tim a inceput sa pandeasca de dupa colt. Imediat a cerut sa fie primit in joc.
"o, nu! Trebuie mai intai sa mergi la gradinita ca sa inveti cum sa pictezi cu degetul."In cuvinte cat mai entuziaste, am revizuit toata lista si i-am explicat pe intelesul lui cata distractie il va astepta la gradinita.
A doua zi dimineata, cred ca s-a trezit primul. Cand am coborat, l-am gasit dormind tun pe un scaun din sufragerie. "Ce faci aici?" "Astept sa merg la gradinita. Nu vreau sa intarzii." Entuziasmul intregii familii a trezit in Tim o dorinta atat de
vie care n-ar fi putut sa fie provocata de oricata vorbarie sau amenintari.

Dale Carnegie

Tata uita

Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea
plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am
fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai
sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru
ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea
cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus:
"pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai
cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani
- si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovai in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
n-ai sous nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite
in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide.
Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din
mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat.
Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie
triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi
noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo,
rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. De maine o sa fiu un tatic
adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba
inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil,
imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.
Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.

de W. Livingston Larned