Zilele trecute intr-o discutie oarecare avuta cu cativa colegi de munca a venit vorba despre politica si indirect despre nivelul de trai.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.
P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.
