Dezvoltare personala

Wednesday, August 29, 2012

In time

Asa se numeste un film pe care l-am vazut recent si care spune muuuulte. A trecut o saptamana de cand l-am vizionat, dar nici o zi in care sa nu ma gandesc la adevarurile spuse in el. Nu vreau sa ma transform in critic de film si nici in narator, dar o sa amintesc pasajele care mi-au trezit materia cenusie. Filmul prezinta o lume in care nu mai exista bani. Oamenii sunt CONSTRUITI GENETIC cu un ceas care le 'inchide supapa' la un an dupa varsta de 25 de ani. Teoretic, caci totul se plateste in timp. Totul. Ca o paranteza. De la Dolly incoace nu prea s-a mai auzit nimic. Dar a aparut filmul asta. Acum cred ca au resit sa faca ceea ce e prezentat in film, si pe urma au facut filmul pentru a ne obisnui cu ideea. Nu m-ar mira sa mai apara si altele cu acest subiect. Asa ca, daca merge la munca i se mai umbla la ceas. 'Esti cuminte si muncitor! Mai ia de aici niste ore.' La sfarsitul zilei de lucru treceau pe la casierie si li se dadeau minute (ca la orange :D ). Cand li se taia din minute si intrebau de ce li se raspundea cu "de aia!" So what you gonna do about it?! Vazand filmul, un om 'normal' ar zice ca e bine ca nu avem ceasu ala nenorocit. Adevarul este ca il avem. Poate ca putini il vad. Dar au fost ani cand munceai 10 ore pe zi, ca sa traiesti un week end. Acum sunt in situatia (nu stiu voi) de a avea mai multe joburi doar ca sa poti trai de la o zi la alta. Am zis TRAI? Scuze. Sa supravietuiesti de la o zi la alta. Ca a trai implica niste sentimente uitate. Cum, necum, ajung tot la vorba unui prieten 'cand o sa vina ziua aia in care nu o sa-mi mai permit sa fac ceva gratuit/fara bani/voluntariat, o sa stiu ca a fost ULTIMA'. Stau si ma intreb daca nu cumva, in agitatia asta inutila, nu a trecut acea zi fara sa observ. Va dau un sfat (e de fapt pentru mine): STOP BEING ALIVE - START TO LIVE! Ceasul merge chiar daca nu-l vezi. P.S. Suntem o lume care traieste conectata la aparate. Frigider, televizor, aragaz, telefon. Nu cred ca va puteti inchipui o viata fara ele. In acest caz, va urez din tot sufletul 'SA VI SE IA CURENTUL ELECTRIC!!!!'

Fara titlu...

... fara numar, fara scop si fara subiect. Doar ganduri. In mod normal scriu doar despre partea buna a vietii (nu despre "viata buna"), dar acum ma vad nevoit sa caut ceva mai mult, poate, poate gasesc in continuare acea parte. In momentul asta sunt melancolic (ca sa nu zic depresiv), desi e 8 dimineata. Si melancolia asta nu mi se trage de la politica, de la can can sau mai stiu eu ce alt detergent televizoristic, pentru ca nu am pornit nici un televizor azi. Mi-am inceput ziua gandindu-ma la becul portocaliu din bordul masinii care spune ca trebuie sa le dau bani unora de la benzinarie. Doar becul sau gestul de a-i plati nu reprezinta un motiv de demoralizare, deoarece, de cand am devenit posesor de burta si implicit autoturism, gestul a devenit la fel de normal ca si trezitul dimineata. Problema provine din alt loc. La benzinarie pretul a inceput sa fie un fel de Fat-Frumos. Creste de la o zi la alta vazand cu ochii. In fiecare dimineata am impresia, cand trec pe langa un peco, ca nu m-am spalat pe ochi si inca mai visez. Cand eram copil la mama... obisnuiam sa visez cu ochii deschisi, si sa simt fiori; dar erau de bucurie, de euforie. Acum sunt treaz cu ochii deschisi si ma trezesc plin de eu-furie! Incep sa cred ca pompa de la peco incepe sa semene cu aparatele alea dim mall-uri in care e un ecran cu cifre care incep sa creasca cu viteza si tu trebuie sa apesi un buton pina sa ajunga cifra aia la 100 si cat mai aproape de ea. Parca ma vad in urmatorul film (scurt metraj, desigur!). "Vad benzinaria in zare. Pretul e de 6.05. Ma apropii de benzinarie. Pretul este 6.15. Cred ca nu mai vad bine de la distanta. Intru in peco, trag la pompa, desfac busonul de la rezervor, iau pistolul de alimentare, il bag in gura rezervorului si ... pretul afisat 6.25! WTF?! Angajatul de la geam are un zambet ce zice - te misti greu fraiere (pe romaneste)si time is money, baby (pe engleza americana). Ii arunc o privire care ii raspunde de mama in ambele limbi, plus inca in vreo alte 3 pe care nu le cunoaste. Dau drumul la carburant pe gatul rezervorului la pretul de 6.35. Incep sa mi se inoade picaturile in barba. Nu, nu sunt lacrimi. Sunt picaturi de transpiratie. Pe vremuri urmaream totalul de plata de pe ecranul pompei. Acum urmaresc cadranul cu pretul, pentru ca asta se schimba vizibil. Celalalt...ai impresia ca a batut soarele in el! Se mai misca cate o liniuta pe acolo. Daca as avea vedere in slow motion cred ca asa reusi sa vad ceva cifre." Concluzie: welcome to my daymare!!!! Deci, lumea e contrariata de ce poate gasi in mancare. Atunci cand chiar are curajul sa citeasca ambalajul, se sperie de carmin, de E-uri si de altele. Adevarul ca cel mai periculos aditiv din mancare este ... motorina. Nu se adauga direct in mancare, deci nu o consumati voi, dar o platiti! Inchei aci (si continui in alt post - ca sa nu iasa un carnat lung de post)