Dezvoltare personala

Wednesday, August 7, 2013

Rezumat

Acum am să încep prin a face rezumatul a două discuții avute ieri, una față în față, iar cealaltă pe un forum. Și ca să nu existe loc de interpretări, am să specific de la bun început un lucru: eu mă consider o celulă canceroasă pentru sistemul actual. Prima discuție am avut-o cu un prieten vechi cu care în vremurile trecute am împărțit aceeași cameră. Acum el este patron, are trei magazine și ar mai vrea să-și mai deschidă câteva. Este mulțumit de ceea ce a realizat. Îmi povestea că de la începutul anului nu a știut ce e ăla week-end, că se trezește dimineața la 5 și ca bagă muncă ca MIG-ul. Dar e mulțumit. Îmi mai spunea că dacă îi sună telefonul în miez de noapte se așteaptă să-i fi fost spart un magazin. Dar, nu s-ar mai întoarce la postura de a fi angajatul altcuiva. Am încercat să-mi dau seama ce anume merită tot efortul și stresul și îndepărtarea de familie. Din punctul meu de vedere o duce mult mai rău ca înainte. Are o mașină mai nouă, mai luxoasă, mai puternică. Obiect de fală. Dar dacă pentru un asemenea obiect eu trebuie să renunț la timpul petrecut cu familia, spun sincer că acel obiect poate să rămână acolo unde este. Are mai mulți bani și iluzia că odată cu ei are și rezolvarea tuturor problemelor mult mai la îndemână. Ironia face ca și boala să se lipească de cei care dispun de bani de medicamente. Are și el o astfel de problemă. Când îi spun că i se trage de la stilul de viață și că tot în stilul de viață o să-și găsească soluția îmi spune că și cu bani e greu, dar dacă nu avea bani ce se făcea? Eu îi spun că nu ar mai fi avut problema, dar... Am fost amândoi de acord că bucuriile mărunte sunt cele care contează, dar spre deosebire de mine, bucuriile lui mărunte erau legate de bani. Dacă își putea permite „o fiță„ atunci când simțea nevoia el considera că a realizat ceva. El consideră că timpul înseamnă bani. Eu consider că dacă nu-mi permit să fac un lucru gratuit în fiecare zi am ajuns să trăiesc degeaba. Ce m-a intrigat și m-a făcut să scriu rândurile astea a fost faptul că la un moment dat discuția a deviat spre agricultură și legumicultură. El, cu gândirea lui foarte orientată către profit, spunea că cel mai important lucru este să produci mult și pe cât posibil să fii primul care intră pe piață. I-am replicat că e mai importantă calitatea, că o roșie cu aspect de roșie și consistențe și gust de ambalaj nu-i în regulă. El mi-a zis că nu contează calitatea, bani să iasă. Ce este cu adevărat trist este faptul că toți patronii cunoscuți gândesc la fel. Ia-i banii fraierului! Când i-am zis că și el cumpără una alta la rândul lui și că ajunge în pielea „fraierului„ mi-a replicat ASTA E! Deci ASTA E! lumea în care trăim. Și nu înțelegem de ce nu ne merge mai bine! Partea a doua .... după ce îmi revin din depresie.

No comments:

Post a Comment