Dezvoltare personala

Wednesday, January 16, 2013

Winnie da plush

Azi e despre desene animate. Avand un copil de 4 ani si ceva, banuiesc ca va dati seama ca tv, atunci cand e pornit, e blocat pe un program de desene animate. Ca e disney ala micu, sau ca e bumerangu, sau minimax, nu mai conteaza. Ideea e ca eu, care am crescut cu episoade de citeva minute cu Mihaela, si alea duminica, ma uit ca sa recuperez. Pina acum un an de zile tot auzeam de Winnie, vedeam jucarii cu ursul in cauza si nu prea stiam cu ce se mananca. Ca sa aflu ce si cum a trebuit sa fac un copil :D Primul meu contact cu personajul amintit a avut loc acum un an, doi?! la premiera filmului de lung metraj. Am fost oripilat!!! Ce mama dracu de desen animat mai e si asta?! In primul rand m-a consternat faptul ca toate textele care apareau in film erau scrise stricat (banuiesc ca voit), ba dupa ureche, ba cu litere lipsa, ba cu ele scrise invers. Pai, inteleg ca e funny pentru aia mari, dar pentru un copil care nu stie sa scrie, sau care a inceput sa scrie de putin timp, mesajul subconstient e clar: las-o ma ca merge si asa! Nu stiu voi cum sunteti, dar eu nu prea am putut sa rad la faza asta pentru ca involuntar m-am gandit la efecte, la munca de lamurire pe care o sa trebuiesc sa o port cu copilul cand va incepe sa scrie. Un alt aspect intrigant mi s-au parut personajele. Sa le luam pe rand: Winnie - personajul nr 1 si cel mai iubit - e un individ lenes orientat in functie de burta. Burta ii dicteaza unde sa mearga, cum sa isi aprecieze prietenii. In rest... las' ca merge si asa. Alt personaj care mi-a sarit in ochi este Porcusor - care nu e scrofita, ci e porcusor, si e ROZ!!! Mai are rost sa comentez despre orientare?! Constient o sa spuneti ca aberez, insa subconstientul lucreaza. Si daca considerati ca sefu e reprezentat de constient si ca subconstientul e controlabil, as vrea sa va vad atunci cand o sa fiti pusi in situatia de a accepta CONSTIENT o relatie homosexuala a adolescentului vostru. Lui nu o sa i se para anormala. Nu stiu voua. Personajul 3: Aiurel - magarusul. Ma intrebam la un moment dat de unde si pina unde cu valul ala de tineri emo. Pai acum am facut o legatura. E posibil sa fie o legatura fortata, dar ma puteti contrazice pe deplin?! Inainte credeam ca e ca in bancul ala cu asemanarea dintre un emo si salata de icre: cica daca nu ii bati bine se taie. Noroc cu Winnie care mi-a schimbat perspectiva. Ca o paranteza legat de bataie, s-au schimbat vremurile si acum nu ne mai batem copiii; le dam tv pe carton network si se bat intre ei. Personaje sunt mai multe. Mai este Tigru, care este clar un individ incadrabil in sindromul ADHD, care face multe, nu raspunde de nimic si o da la intors de fiecare data. Genul smenarilor din lumea matura reala. Ar mai fi un cangur, despre care nu pot spune nimic, un iepure egoist (dintr-o apreciere sumara), dar harnic - alt mesaj subconstient. Si ar mai fi o bufnita, care reprezinta omul cult - in viziunea lor un tip care se face ca stie multe. NO COMMENT. In incheiere as vrea sa mai spun doar doua fraze dintr-un episod recent. La un moment dat, Iepure ramane blocat in casa/scorbura lui. Toti ceilalti erau afara. Iepurele realizeaza ca nu mai poate iesi si incepe sa tipe: "vai de mine, am ramas blocat aici pentru tot restul vietii!!!", la care vine replica lui Tigrila " Pai priveste partea buna a lucrurilor: POATE NU TRAIESTI MULT!!!" - replici dintr-un desen animat pentru copii. Inchei spunand ca si Tigrila: poate nu traiti mult! ca sa ajungeti in situatia sa depindeti de copiii care cresc cu desenele astea animate. P.S. NU FAC PARTE DIN NICI O SECTA (oricum, diferenta intre o secta si o religie e data de numarul de adepti). P.P.S. Ca sa nu credeti ca sunt ala contra care vede partea goala a paharului, o sa amintesc de un desen animat pe care eu il consider educativ. Nu are texte, nu are nici macar cuvinte, dar mesajul se transmite foarte bine. si in general e un mesaj constructiv. Este vorba de Timmy Time. Ultimul episod ii invata pe copii cum sa planteze niste seminte de plante intr-un ghiveci, cum sa le ude si cum sa le transplanteze in gradina. Si i-a mai invatat si ca exista diferente intre plante. Un serial din care copilul tau poate invata cite ceva la fiecare episod. Recomand

Wednesday, January 2, 2013

Baba oarba

De teama de a nu imi pierde ideile principale, am renuntat sa caut un titlu mai 'puternic'. Asa ca titlul ales vrea sa prezinte in lumini diferite misterul individului legat la internet. Ideea mi-a venit acum, moment in care citeam un blog despre gradinarit (o pasiune noua si, sper, statornica). Am realizat cu aceasta ocazie ca faptul ca nu il cunosti direct pe cel care a pus informatia pe 'net' te scapa de o gramada de prejudecati. Nu incepi sa judeci ideea in functie de autorul ei: 'e un copil', 'de la o femeie?!' 'imi spune mie fosila aia ce si cum!'. In cazul articolelor de pe bloguri, daca incepi sa citesti articolele care te intereseaza inainte de a afla cine le-a scris, informatia aia de acolo se duce direct in creier, sau in suflet si nu se mai impiedica in barierele ideilor preconcepute sau ale conventiilor sociale. Exista sansa ca sa cauti ceva, sa ai o problema, sa te trezesti vorbind singur in autobuz sau in metrou, si un om langa care nu poti sta din cauza mirosului neplacut sa iti dea o solutie salvatoare. Nu o sa auzi in veci acea solutie! Daca in schimb omul ala se conecteaza la un blog si iti da solutia o sa ii ramai dator 'pe viata'. Pe 'viata' pina afli cine e! Pe urma, in functie de ochelarii de cal pe care ii porti, poti sa-ti omori o prejudecata, sau poti sa iti mai creezi o frustrare legata de faptul ca nu ai fost in stare sa gasesti solutia si 'acel om' a reusit. Am mai observat ca, prin intermediu blogingului informatia merge de la suflet la suflet, iar sufletele nu par sa aiba varsta. Prbabil de aici rezulta si comunicarea directa si usoara. Aici nu e vorba de dragoste, ci doar de comunicare la nivel direct. In felul asta poti primi 'sfaturi batranesti' de la un pusti de 18 ani; poti comunica cu un om de 65 de ani ca si cum ti-ar fi coleg de scoala si doar ce ati iesit de la ore. Desigur ca in toata relatia asta de comunicare pot aparea si efectele negative. Se poate ca unul care nu este sigur de ideile lui sa scrie in deriva pe blog si involuntar sa aduca furtuna si in vietile altora. Vezi toate blogurile dedicate sfarsiturilor lumii. Ca o concluzie, sper ca am decoperit partea buna a acestei activitati numita blogging si sper ca i-am ajutat pe altii sa o inteleaga.