Friday, December 14, 2012
Atentie!!! PAINE OTRAVITA
Am primit aceasta informatie pe email:
Iata si dovada!
Paine otravita in Romania - informatie urgenta!
Atentie la faina de Titan, MALAI SUPERIOR FAMIGLIA (Lujerului SA), biscuitii Rostar, mezelurile Aldis, margarina Delma,Taiteii de casa Baneasa si tot ce contine specificatia CODEX ALIMENTARIUS! TOATA "APRECIEREA" PENTRU AUTORITATILE CARE AU AUTORIZAT PENTRU BINELE POPULATIEI INTRODUCEREA IN ROMANIA A FUNGICIDULUI INTIUM / ENERVINT PRODUS DE BASF GERMANIA.
Pe pachetele de pâine Titan scrie deja cã pâinea este fabricatã conform Codex Alimentarius. România va experimenta pe populatie produsul CANCERIGEN INITIUM. Experimentul "Codex Alimentarius" începe cu România. De la 31 decembrie 2009, Guvernul a fost obligat de... UE sã înceapã implementarea "Codexului", alãturi de alte 165 de state semnatare (95% din populatia planetei).
"Codex Alimentarius" este un pachet de norme dupã care se vor alimenta populatiile tãrilor semnatare. Acesta porneste de la principiul cã Terra nu mai poate hrãni pe toatã lumea natural, ca atare se va trece la hrana artificialã, din produse chimice, cea modificatã genetic etc.
Nu a trecut o lunã si iatã cã apare stirea cã România este prima tarã din lume care va folosi în agriculturã un compus chimic pe bazã de initium, un ingredient activ din noua clasã a substantelor chimice impuse de"Codex Alimentarius". Produsele vor fi furnizate de compania germanã BASF si vor fi folosite pentru culturile de struguri, cartofi, rosii, castraveti si ceapa. Pentru publicul larg se spune cã "beneficiile pe care le-ar aduce aceastã substantã sunt legate în primul rând de combaterea dãunãtorilor, dar, totodatã ea micsoreazã si durata în care se obtine recolta." Dupã ce acest produs va fi experimentat în România, urmeazã sã fie omologatã utilizarea lui si în Olanda, Germania , Franta, SUA, Canada si Marea Britanie. Neoficial, conform cercetãtorilor care combat "Codex Alimentarius", folosirea produselor cu initium sporeste cu pânã la 65% rata riscului de cancer de colon, substantã care intrã rapid în combinatii chimice, devenind rezidualã în organism. De pilda 1 mg de initium intrat în organism o singurã datã se eliminã în aproape un an. Or, dacã acest produs este folosit zilnic, practic el nu mai este eliminat din organism. Apoi, asa cum INITIUM ajutã la cresterea rapidã a celulelor leguminoase, la fel de repede va conduce la mãrirea tumorilor maligne.
http://www.pressreleasepoint.com/first-approval-worldwide-fungicides-initium%C2%AE-wine-and-vegetables
Pe acest site, BASF-ul se lãuda pe 11 ianuarie !!!!!! cã pentru prima datã în lume a fost autorizat într-un timp record fungicidul Initium care în România va fi vândut sub numele EnervinT pentru chipurile protectia viilor, SOLARIS pentru rosii, ZAMBRO pentru cartofi.
Ar fi bine sã rãspânditi cât mai mult informatia pt. cã asa cum s-a întâmplat cu vaccinurile contra cancerului de col uterin si împotriva gripei porcine se pare cã nu este în zadar.
Preluat de pe http://rocsalana3.blogspot.ro/
Friday, December 7, 2012
Niste ganduri
Gandurile ce urmeaza au plecat de la Flavian si Sal Rachele. Citindu-i blogul lui Flavian am tot vazut comentarii legate de Sal Rachele si cartile lui 'Prisma din Lira' si care o mai fi. Cei care le-au citit spun ca sunt foarte interesante si ca prezinta lucrurile intr-o perspectiva aparte. Datorita acestor comentarii am decis sa arunc o privire pe cartea amintita. Acum au aparut doua probleme: prima consta in faptul ca nu obisnuiesc sa platesc pentru informatii - consider ca a cere bani pentru asa ceva este inuman. E ceva de genul - ai bani sa cumperi informatia mea - devii destept, desi daca ai bani e clar ca interesul pentru informatii e mai scazut; de citit nici nu mai vorbesc. Nu ai bani - naspa - ramai prost! E un bun mod de a mentine meltenii bogati la inaltime si a impinge oamenii care au mai ramas oameni catre parvenire. A doua problema consta in faptul ca, daca trebuie sa cumpar neaparat informatia, prefer sa fie despre tehnica, tehnologie. Beletristica si mai rau, cartile profetice in nici un caz nu vor primi suportul meu financiar.
In alta ordine de idei, cineva ar putea obiecta cum ca nu sunt o avere si ca si le poate permite oricine. Nu spun ca nu si le permite oricine, dar ma deranjeaza ideea de a vinde orice, cu o suma oricat de mica, numai sa fie contra cost. Asta ma duce cu gandul ca am putea ajunge ca americanii care isi scot la poarte lucrurile folosite si le vand pe nimica toata. Cei care nu au si ar putea folosi acele lucruri trebuie sa rupa suma aia minima de bani de mancare sau mai stiu eu de unde pentru a cumpara gunoaiele altora. Culmea este ca ala care le vinde, considerand pretul mic pe care l-a cerut, crede ca a facut un gest de binefacere! Din pacate multi romani au inceput sa creada acelasi lucru. Am ajuns sa avem depozitate o gramada de nimicuri pe care nu le folosim, nu ne trebuiesc, dar de care nu ne putem debarasa doar din cauza ca 'am dat bani pe ele'. Astfel ajungem in situatia ca lucruri potrivite unora sa zaca in magaziile altora. Si asta doar pentru ca altii si le permit. Cam asa stau lucrurile si cu informatia. Cei care ar putea-o folosi nu au acces la ea, iar cei care o au habar nu au la ce foloseste. Sau mai rau, stiu la ce foloseste si o ascund de cei care ar putea sa o foloseasca.
Ca o concluzie vreau sa spun ca nu o sa sustin NICIODATA comertul cu informatie. Fac ceva pe DREPTURILE DE AUTOR. Mi se pare cea mai cretina inventie omeneasca. Adica ai muncit odata sa creezi ceva, ai vandut odata acel ceva, ai mancat de pe urma acelui ceva, dar continui sa ceri. FUCK OFF!. Mai vrei sa mananci in continuare - continua sa creezi.
(va urma)
Tuesday, October 16, 2012
Despre ipocrizie
Nu stiu altii cum sunt, dar eu cand imi aduc aminte de ... ultima nunta la care am participat ma apuca nervii. Si nu din cauza nuntii, care intre noi fie vorba a fost organizata exemplar avand absolut tot ce trebuie, ci din cauza invitatului special. La miezul nuntii fara cusur a aparut un invitat surpriza, nu stiu de cine adus si platit, dar care mie personal mi-a stricat seara. Este vorba de o cantareata de muzica populara pe numele ei Irina Loghin. Nu am nimic impotriva muzicii populare desi prefer genul rock. Pot spune chiar ca am apreciat muzica acestei doamne de cand a aparut si pina la nunta in cauza. Si ca sa nu o mai lungesc mult cu introducerea o sa povestesc ce si cum.
Deci... 'sa trecem la treaba!'
Pe la ora 3 dimineata (ora foooaaarteee aproximativa - tinand cont de carafele ce au precedat-o) a sosit si invitatul surpriza - dna Irina - insotita de un domn care se ocupa de partea de aranjament orchestral. Au intrat pe scena si, dupa ce s-au mai calmat starile de euforie cauzate de surpriza, venerabila doamna a facut primul anunt: "Va rog frumos sa nu filmati si nici sa faceti poze. Am avut probleme in trecut din aceasta cauza pentru ca am fost filmata si pe youtube a aparut rezultatul care, nefiind dintre cele mai bune mi-a afectat imaginea. Aici nu aveti lumini pentru o filmare de caliatate..." bla, bla bla. Dupa ce s-au oprit aparatele de filmat si camerele de fotografiat, doamna s-a retras mai in spatele scenei si a inceput sa cante ... sidiul. Dumneaei doar dadea marunt din buze. Mi s-a facut brusc lehamite si am iesit in afara localului. La scurt timp a mai iesit un tip, mai sictirit ca mine. Mai bine zis de-a dreptul furios. El se ocupa cu evenimente de genul asta si era furios ca doamna face playback. E trist ce-i drept ca o persoana de asa anvergura a ajuns ca la varsta pe care o are sa cante pe la nunti si playback... Dar... Tipul mi-a spus ca o persoana ca ea nu vine la un asemenea eveniment fara 1000 euro + drum + cazare pentru ea si persoana ce se ocupa de sunet. Ar mai fi de adaugat ca si-a facut si promovare la ultimul ei cd si pe care bineinteles ca puteai sa il cumperi chiar acolo pe o suma... WTF?! E o nunta bre!!! Nu un concert de promovare la un club oarecare! Fuck off!
Am ramas cu un gust amar in gura dupa acest eveniment. Si nu din cauza vinului, sau a evenimentului, ci din cauza cucoanei. Sunt anumite persoane care reprezinta nu numai persoana lor, ci pe undeva si Romania cu ce are mai bun. Si cand unul din putinele puncte pe care se sprijina sentimentul de mandrie nationala ajunge sa arate asa, ramai cu un sentiment neplacut si te gandesti ca aia care au plecat si nu vor sa mai auda de Romania au totusi dreptate.
Dar, ca sa nu inchei intr-o nota proasta, am sa amintesc un roman care nu m-a dezamagit. E vorba de Tudor Gheorghe. Daca are concert in zona voastra mergeti sa-l vedeti. E un roman care merita sprijinit din tot sufletul.
Aici aveti o mostra http://www.youtube.com/watch?v=9VfW0B1YP7w
Friday, September 28, 2012
Vineee, vineee priiiima...
-vara! Vara, adica verisoara. Aia de e plecata la munca afara. Afara ca aici ce draq sa faci, ca faci ce poti si tot nu mai poti de foame. Ca tot romanu de altfel. Eee, da daca vii de afara... ai schimbat aeru'esti alt om. Cu alt aer. Sau aere. E corect oricum. Si ajungi acasa, la Cuca Macaii din Aval si vrei sa aduci o parte de civilizatie. Te uiti cu tristete la curte. Nu seamana cu ce ai lasat afara.
Si te apuci sa faci ca afara.
Din banii de cac.t pe care i-ai facut stergand cac.tul altora, in conditii de cac.t si cu un program de cac.t te apuci sa faci bici. Adica iti faci casa ca afara. La parter liviing tata, mare sa intorci caruta in el, ca poate vine toti prietenii la o manea si sa ai unde sa-i bagi. Tot la parter una bucata bucatarie, da nu daia ca la mamaia. Daia tip bar, unde sa mananca si gura ta un jack, sau j&b. Fitze. Cand prajesti un ou sa sa duca mirosu pina in draperia de dincolo de living, sa faca valuri da pofta. Si mai faci si o baie cu de toate: bideu, cabina de dus cu masaj - nebunie si un dormitor de oaspeti.
Dupa aia la etaj dormitoare mai multe ca acum nu ai copii, da casa o faci o data in viata si copii o sa vina si unde-i bagi daca nu ai multe camere?! Pai si o baie la etaj, ca daca o folosesti pa aia de jos sa faci un dus, pina urci in dormitor transpiri din nou. Da mai bine mai faci o baie la dormitoru matrimonial. Iesi din baie direct in pat, sau invers - in functie de necesitate. Nu iesi pe hol, nu te vede nimeni. Nu ca ar avea cine sa te vada! Dar cand o sa ai copii... Atunci oricum nu o sa-ti mai arda sa iesi in ipostaje jenante.
Casa aranjata, curtea gazonata, viata-i minunata. Dar, vezi tu, aicea nu-i ca afara si mai egzista si alt anotimp decat vara. Ai casa ca afara si stai in ea tot ca afara. Ca la noi afara. Te arde dorul de tarile calde!
Vezi tu de ce zicea ganditoru de cotroceni ca 'iarna nu-i ca vara'? Daia! Si tot daia baga el grade fara numar pe tractu digestiv - ca sa faca economie la intretinere. El plateste putin (in bani si mai mult in ficat) si se incalzeste mult si des; tu tremuri o luna si ti-e cald de te taie toate sudorile doar cand iti vine factura.
Wednesday, August 29, 2012
In time
Asa se numeste un film pe care l-am vazut recent si care spune muuuulte. A trecut o saptamana de cand l-am vizionat, dar nici o zi in care sa nu ma gandesc la adevarurile spuse in el.
Nu vreau sa ma transform in critic de film si nici in narator, dar o sa amintesc pasajele care mi-au trezit materia cenusie.
Filmul prezinta o lume in care nu mai exista bani. Oamenii sunt CONSTRUITI GENETIC cu un ceas care le 'inchide supapa' la un an dupa varsta de 25 de ani. Teoretic, caci totul se plateste in timp. Totul. Ca o paranteza. De la Dolly incoace nu prea s-a mai auzit nimic. Dar a aparut filmul asta. Acum cred ca au resit sa faca ceea ce e prezentat in film, si pe urma au facut filmul pentru a ne obisnui cu ideea. Nu m-ar mira sa mai apara si altele cu acest subiect.
Asa ca, daca merge la munca i se mai umbla la ceas. 'Esti cuminte si muncitor! Mai ia de aici niste ore.' La sfarsitul zilei de lucru treceau pe la casierie si li se dadeau minute (ca la orange :D ). Cand li se taia din minute si intrebau de ce li se raspundea cu "de aia!" So what you gonna do about it?!
Vazand filmul, un om 'normal' ar zice ca e bine ca nu avem ceasu ala nenorocit. Adevarul este ca il avem. Poate ca putini il vad. Dar au fost ani cand munceai 10 ore pe zi, ca sa traiesti un week end. Acum sunt in situatia (nu stiu voi) de a avea mai multe joburi doar ca sa poti trai de la o zi la alta. Am zis TRAI? Scuze. Sa supravietuiesti de la o zi la alta. Ca a trai implica niste sentimente uitate. Cum, necum, ajung tot la vorba unui prieten 'cand o sa vina ziua aia in care nu o sa-mi mai permit sa fac ceva gratuit/fara bani/voluntariat, o sa stiu ca a fost ULTIMA'. Stau si ma intreb daca nu cumva, in agitatia asta inutila, nu a trecut acea zi fara sa observ.
Va dau un sfat (e de fapt pentru mine): STOP BEING ALIVE - START TO LIVE! Ceasul merge chiar daca nu-l vezi.
P.S. Suntem o lume care traieste conectata la aparate. Frigider, televizor, aragaz, telefon. Nu cred ca va puteti inchipui o viata fara ele. In acest caz, va urez din tot sufletul 'SA VI SE IA CURENTUL ELECTRIC!!!!'
Fara titlu...
... fara numar, fara scop si fara subiect. Doar ganduri. In mod normal scriu doar despre partea buna a vietii (nu despre "viata buna"), dar acum ma vad nevoit sa caut ceva mai mult, poate, poate gasesc in continuare acea parte. In momentul asta sunt melancolic (ca sa nu zic depresiv), desi e 8 dimineata. Si melancolia asta nu mi se trage de la politica, de la can can sau mai stiu eu ce alt detergent televizoristic, pentru ca nu am pornit nici un televizor azi. Mi-am inceput ziua gandindu-ma la becul portocaliu din bordul masinii care spune ca trebuie sa le dau bani unora de la benzinarie. Doar becul sau gestul de a-i plati nu reprezinta un motiv de demoralizare, deoarece, de cand am devenit posesor de burta si implicit autoturism, gestul a devenit la fel de normal ca si trezitul dimineata. Problema provine din alt loc. La benzinarie pretul a inceput sa fie un fel de Fat-Frumos. Creste de la o zi la alta vazand cu ochii. In fiecare dimineata am impresia, cand trec pe langa un peco, ca nu m-am spalat pe ochi si inca mai visez. Cand eram copil la mama... obisnuiam sa visez cu ochii deschisi, si sa simt fiori; dar erau de bucurie, de euforie. Acum sunt treaz cu ochii deschisi si ma trezesc plin de eu-furie! Incep sa cred ca pompa de la peco incepe sa semene cu aparatele alea dim mall-uri in care e un ecran cu cifre care incep sa creasca cu viteza si tu trebuie sa apesi un buton pina sa ajunga cifra aia la 100 si cat mai aproape de ea. Parca ma vad in urmatorul film (scurt metraj, desigur!). "Vad benzinaria in zare. Pretul e de 6.05. Ma apropii de benzinarie. Pretul este 6.15. Cred ca nu mai vad bine de la distanta. Intru in peco, trag la pompa, desfac busonul de la rezervor, iau pistolul de alimentare, il bag in gura rezervorului si ... pretul afisat 6.25! WTF?! Angajatul de la geam are un zambet ce zice - te misti greu fraiere (pe romaneste)si time is money, baby (pe engleza americana). Ii arunc o privire care ii raspunde de mama in ambele limbi, plus inca in vreo alte 3 pe care nu le cunoaste. Dau drumul la carburant pe gatul rezervorului la pretul de 6.35. Incep sa mi se inoade picaturile in barba. Nu, nu sunt lacrimi. Sunt picaturi de transpiratie. Pe vremuri urmaream totalul de plata de pe ecranul pompei. Acum urmaresc cadranul cu pretul, pentru ca asta se schimba vizibil. Celalalt...ai impresia ca a batut soarele in el! Se mai misca cate o liniuta pe acolo. Daca as avea vedere in slow motion cred ca asa reusi sa vad ceva cifre." Concluzie: welcome to my daymare!!!!
Deci, lumea e contrariata de ce poate gasi in mancare. Atunci cand chiar are curajul sa citeasca ambalajul, se sperie de carmin, de E-uri si de altele. Adevarul ca cel mai periculos aditiv din mancare este ... motorina. Nu se adauga direct in mancare, deci nu o consumati voi, dar o platiti!
Inchei aci (si continui in alt post - ca sa nu iasa un carnat lung de post)
Monday, July 30, 2012
Nu este despre Basescu
Nici despre USL, PDL, Ponta, Antonescu. I-au urat, vocabulat si pomenit toata lumea in ultimele zile de zici ca denumirile in cauze sunt parte constituenta de baza a unei propozitii.
Nu, nu este despre ei. Este despre un muritor de rand, despre un sistem, si despre alti muritori de rand, care au impresia ca sunt nemuritori.
Buuunn. Deci, SA TRECEM LA TREABA! cum bine spunea o vedeta necunoscuta, dar cu talent.
In urma cu vreo 2 saptamani, manat de grija referendumului (sic!) si a faptului ca mi-am planificat concediul, am purces la verificarea starii de fapt. Deci, concediu este?Este, aprobat intre data(start to live) si data (back to life). Locatie este? Daaa. Rezervata si cu avansul platit. (Aici e o paranteza de adaugat - daca nu ai optspe ani, nu citi fraza urmatoare. Parerea mea legata de plata in avans e urmatoarea: daca nu esti la curve ca sa dai m**e, inseamna ca o iei. Sper sa nu fie cazu acum). Sfarsit de patratel rosu. Continuam? Transport este? Estee. Schimbat rulmenti, placute frana si disc ambreaj. Merge ca 9. Se mai aprinde un bec cand si cand, da nu-i bai, poate se arde pina la plecare. Bani este? Pai e ceva. Daca nu ajunge avem experienta in spalat de vase, curatit la animale (mai ales nevasta - s-a maritat cu unul!), ne descurcam. Actili? Este... escspirate! Veleeeuuuu. Pai ce facem bre, ca astia de la politie nu au vase de spalat, da au creierele bec (nu ca s-ar aprinde - aici vorbeam de luciu) si iti freaca o amenda daia stralucitoate de vezi negru o buna perioada. A citi amenda e ca si cum te-ai uita la soare fara ochelari - ameteala si eclipsa! Si cum nevasta (antiviolenta de fel) mi-a promis ca daca nu rezolv cu actili ma coafeaza cu ceva cucuie, am decis, de buna voie (he, he!)ca nu-mi sta bine paru pe un cap cu aspect de cofrag de oua. Si abia aici e inceputu'.
Ziua UNU
Ma invoiesc de la munca pentru juma de ora, ca n-are cum sa dureze mai mult sa schimbi un plastic (buletinu') cu un alt plastic. Datele nu s-au schimbat, multra nici atat. Doar caracteru pe ici pe colo, da ala nu se trece pe plastic. Am ajuns la primarie. Intru in primul birou in care functioneaza cineva. 'Saru mana, am venit si eu ca mi s-o biodegradat plasticu, si nu mai e in termen, si am inteles ca aici se vine pentru unu nou. Da, (spuse doamna mai tanara si mai putin acra)luati o cerere, o completati si o depuneti la biroul .. si platiti o taxa si gata. Marfa! La birou in cauza urmeaza completarea "Pai aveti sertificatu de nastere in original si cu cel de casatorie cu copii cu tot?' Mmmmm, pai, mmm. Io am, da nu la mine. 'Pai veniti cu actele astea si se rezolva." Time's up! Go back to work slave! Adica io.
Ziua DOI
Nu a venit chiar dupa ziua unu, ci ceva mai tarziu. Asta ca sa mai uite sefu de invoiri. Booon. Loat dosaru cu actilii, cu copiile (care nu se facura singure desi actele au avut o perioada lunga de intimitate - na ca mi-o picat fisa - or fost in acelasi dosar, dar in 'prezervativ' - asa se mai explica!) si purces la birou unu. De acolo direct la birou doi cu cerere completata si cu banii de taxa in mana. Na c-am rezolvat-o! Buna ziua am venit sa... Mda. Aveti actele? Daa. Sunteti propritar? Aaaa, doar de autoturism. Nu, dom'le. Proprietaru imobilului in care locuiti. Pai nu, ca am 30 de ani de viata si nu e usor, dapoi sa mai fac si 30 de ani de rate?! Pai daca nu sunteti proprietar, trebuie sa veniti cu proprietaru in persoana ca sa semneze. CE?!
NOTA
Proprietaru, blocatar, pensionar cu 4 milioane lei vechi. Haine - vechi. Mentalitati - vechi. Loc de munca suplimentar - nou! Eeeee! Nu e dracu chiar atat de monocolor. Dracu nu, da patronu da. Bre, cica trebuie sa vii sa scrii tu cu mana ta ca nu m-ai dat afara din casa si sa semnezi cum ca stau tot cu tine. Pai doar ce m-am angajat, asta nu ma lasa sa plec! Ce dracu sa fac? Nasolie.
Ziua TREI
Merg la aceasi primarie, direct la biroul doi. Explic omului cum sta treaba, ca nu poate sa vina proprietaru pe motiv de boala (nu-l lasa boala de patron sa plece juma de ora). Functionarul - geometrie curata! Echidistant, paralel cu sentimentele mele si obtuz in ceea ce priveste rezolvarea. "Daca propretaru nu poa sa vina, merge muntele la Muhamad. Aici avea dreptate pe jumatate. In ceea ce priveste muntele; cam asa arata functionara. Soopeeer. Va duc eu cu masina la locul de munca al propretarei. Hopa, zise functionara. Desi nu avea uniforma, avea studii de scriitor de amenzi, si brusc i sa inrosit filamentu. Cuuum?! Nu e imobilizata la pat?! Pai nu cred. Nu cred ca patroana a dotat locu de munca cu pat, ca nu lucreaza la masaj erotic. "Pai atunci nu se poate!! Ca si noi muncim si nu putem pleca asa doar pentru ca altii au greturi la deplasare." Cred ca de greturile lor era vorba. Pai si cum o rezolvam? "Pai veniti duminica, ca din cauza referendumului lucram pina la 10 pm." Trai-v-ar referendumu!!!
Ziua PATRU
Nu m-am mai invoit la patron, pentru ca n-am mai vrut! Ce puii mei sunt eu barbat sau ce?! Si in plus, fiind duminica nu lucram oricum. Da ce conteaza!
Asa ca dupa ce m-am trezit din somn, am baut cafeaua si am lasat toate celelalte lucruri pe mai tarziu, pentru ca era deja 7 pm si riscam sa ratez programu. L-am luat pe Muhamed, aka mama si am mers la munte (nu ala din concediu, ci ala de la biroul primariei). Tac, pac, formularu, actili, copiili, semnaturilii si ... eureka!!. "Acum treceti sa va fac poza si e gata!" Ceee?! Pai credeam ca e vorba de semnatura si gata! Cum dracu sa fac poza in papuci, maieu si cu barba de doua slujbe(religioase)?! Nu mai vorbesc de par! Asta era deja in concediu si simula varianta de existenta 'perna 2.0'. Saliva, unghii netaiate, o camasa aruncata de vreo doua saptamani prin masina (mai exact de la ziua UNU!) si s-a rezolvat. Am o poza care l-ar face mandru pe bunicu de asemanare! In fine, zic, oricum nu prea scot buletinu la lumina si atunci cand o s-o fac macar o sa fie de efect. Zic, GATA?! Asta a fost tot?!(ironic, se intelege). "Da", mi se raspunde. La noi ati terminat. Mai ramane sa veniti maine la primarie sa depuneti cererea si platiti taxa, ca ei nu muncesc azi.
Ziua CINCI
Deja stiam drumu. Oricum, daca il uitam era suficient sa iau cu roata santu si ma ducea exact acolo. Ce sant? Pai nu a-ti citit pina aici?! Ala!
Directia biroul doi. Deja stiam lectia de puteam sa-mi dau un doctorat(pe bune, nu de premier) in asta.
'Buna ziua, pentru buletin...' "Optspe lei". Doua chitante. Una pentru biroul cu muntele, alta pentru biroul unu. Platit, livrat la biroul cu muntele (aici era alt versant, cu nimic mai modest!), mutat fizicu la birou unu. Povestea se incheia acolo unde incepuse, gandeam eu. Birou unu. 'Saru mana, pentru buletin. Aici e cererea, aci e chitanta. Ce tre sa mai fac?' "Pai ati gresit cererea. Trebuie facuta cu numele proprietarului, si la observatii va treceti pe dvs." Asa imi venea sa-i trec niste observatii prin tot neamul de citrice .... Iesit afara, completat cerere noua, din perspectiva Muhamed. Totul OK pina la CNP. WTF?! Suna. Muhamed, mama, ai buletinu tau la tine? Nu, ce sa fac eu cu el aci la munca? Vezi ca e acasa! Cum nu locuiam in primarie mi-am reevaluat vocabularul de invective la adresa stationarii si locatarilor acesteia si am lasat (nervii deoparte uuuuuussssssaaaaaaaaa) si spatiu necompletat, le-am predat, si cica gata. Gata?! Azi e luni. Vineri trebuie sa-l ridic. Am o presimtire ca o sa revin cu amanunte, desi nu mai vreau.
Tuesday, July 24, 2012
Stan si gradinita
Stan s-a intors intr-o seara acasa de la lucru si l-a gasit pe Tim, baietelul lui cel mai mic, tipand si izbind cu picioarele in podeaua sufrageriei. Urma sa mearga la gradinita a doua zi si nu vroia. Reactia fireasca a lui Stan ar fi fost sa-l
pedepseasca pe copil, sa-l trimita in camera lui si sa-i spuna ca va merge oricum si ar fi bine sa se obisnuiasca cu gandul.
N-avea de ales. Dar in acea seara, intelegand ca asta nu l-ar ajuta pe Tim sa inceapa gradinita cu cele mai bune ganduri,
Stan s-a asezat si s-a gandit:"Daca as fi in locul lui Tim, cum m-ar atrage gradinita?" El si sotia lui au scris o lista cu
toate lucrurile distractive pe care le va invata Tim: va picta cu degetul, va invata cantece si-si va face noi prieteni.
Apoi le-a pus in practica. "Ne-am pornit cu totii - sotia mea, Lil, celalalt fiu al meu, Bob, si eu - sa pictam cu degetul pe
masa din bucatarie si sa ne amuzam. Curand, Tim a inceput sa pandeasca de dupa colt. Imediat a cerut sa fie primit in joc.
"o, nu! Trebuie mai intai sa mergi la gradinita ca sa inveti cum sa pictezi cu degetul."In cuvinte cat mai entuziaste, am
revizuit toata lista si i-am explicat pe intelesul lui cata distractie il va astepta la gradinita.
A doua zi dimineata, cred ca s-a trezit primul. Cand am coborat, l-am gasit dormind tun pe un scaun din sufragerie. "Ce faci
aici?" "Astept sa merg la gradinita. Nu vreau sa intarzii." Entuziasmul intregii familii a trezit in Tim o dorinta atat de
vie care n-ar fi putut sa fie provocata de oricata vorbarie sau amenintari. Maine veti vrea probabil sa convingeti pe cineva
sa faca ceva. Inainte de a vorbi, luati-va ragazul de a va raspunde la intrebarea: "Cum pot sa trezesc in acest om dorinta de
a face acest lucru?"
pedepseasca pe copil, sa-l trimita in camera lui si sa-i spuna ca va merge oricum si ar fi bine sa se obisnuiasca cu gandul.
N-avea de ales. Dar in acea seara, intelegand ca asta nu l-ar ajuta pe Tim sa inceapa gradinita cu cele mai bune ganduri,
Stan s-a asezat si s-a gandit:"Daca as fi in locul lui Tim, cum m-ar atrage gradinita?" El si sotia lui au scris o lista cu
toate lucrurile distractive pe care le va invata Tim: va picta cu degetul, va invata cantece si-si va face noi prieteni.
Apoi le-a pus in practica. "Ne-am pornit cu totii - sotia mea, Lil, celalalt fiu al meu, Bob, si eu - sa pictam cu degetul pe
masa din bucatarie si sa ne amuzam. Curand, Tim a inceput sa pandeasca de dupa colt. Imediat a cerut sa fie primit in joc.
"o, nu! Trebuie mai intai sa mergi la gradinita ca sa inveti cum sa pictezi cu degetul."In cuvinte cat mai entuziaste, am
revizuit toata lista si i-am explicat pe intelesul lui cata distractie il va astepta la gradinita.
A doua zi dimineata, cred ca s-a trezit primul. Cand am coborat, l-am gasit dormind tun pe un scaun din sufragerie. "Ce faci
aici?" "Astept sa merg la gradinita. Nu vreau sa intarzii." Entuziasmul intregii familii a trezit in Tim o dorinta atat de
vie care n-ar fi putut sa fie provocata de oricata vorbarie sau amenintari. Maine veti vrea probabil sa convingeti pe cineva
sa faca ceva. Inainte de a vorbi, luati-va ragazul de a va raspunde la intrebarea: "Cum pot sa trezesc in acest om dorinta de
a face acest lucru?"
Friday, June 22, 2012
Despre Bocsescu
AKA Romania. Asta daca va intrebati despre ce tara e vorba. De ce asa?
Pai.... cu ce sa incep?
Era sa incep prin a spune ca romanul de rand se gandeste doar la ziua de azi, dar am intalnit un individ care tocmai m-a contrazis. Acum asta poate fi exceptia care sa-mi confirme gandirea.
Primul motiv ar fi ca nu iti poti face planuri pe termen mediu si lung, decat daca acestea nu sunt influentate, sub nici o forma, de alti factori care nu depind de tine.
Acesti factori o sa ii numesc factori 'carpe diem'.
Factorul numarul unu: c.d. BOC+BASESCU= boxescu
Iti faci calculul ca te insori si vrei sa nu mai stai cu parintii. Fie pentru ca nu mai incapeti in acelasi pat cu totii, fie ca e prea lunga coada de asteptare la intrarea in baie etc.
Merge omul nostru linistit la banca sa-si ia un credit imobiliar (linistit pentru ca are un loc de munca sigur, la stat). Banca foarte saritoare il ajuta cu imprumutul, dupa ce completeaza o arhiva de hartii si obtine cateva cateva cateva cateva (am scris asa ca sa para mai putine) aprobari. Fericit se muta in casa lui.
Are de platit o SUMA lunara drept rata si in treizeci de ani o sa devina proprietar. Poate urmasii lui, tinand cont de speranta de viata a romanului.
Cand s-a vazut omul cu un plan de viitor bine pus la punct intervine factorul BocSescu.
Incepe campania de prasit in aparatul bugetar. Face omul nostru tot ce poate si o evita.
Boxescu loveste din nou cu oferta 2010: anularea tuturor sporurilor. Omul nostru nu mai are spor la nimic, dar nu dispera. Asteapta linistit super oferta toamnei.
BocSescu vine cu super oferta toamnei: reduceri permanente de 25%, dar nu la preturi ci la salarii.
Pai.... cu ce sa incep?
Era sa incep prin a spune ca romanul de rand se gandeste doar la ziua de azi, dar am intalnit un individ care tocmai m-a contrazis. Acum asta poate fi exceptia care sa-mi confirme gandirea.
Primul motiv ar fi ca nu iti poti face planuri pe termen mediu si lung, decat daca acestea nu sunt influentate, sub nici o forma, de alti factori care nu depind de tine.
Acesti factori o sa ii numesc factori 'carpe diem'.
Factorul numarul unu: c.d. BOC+BASESCU= boxescu
Iti faci calculul ca te insori si vrei sa nu mai stai cu parintii. Fie pentru ca nu mai incapeti in acelasi pat cu totii, fie ca e prea lunga coada de asteptare la intrarea in baie etc.
Merge omul nostru linistit la banca sa-si ia un credit imobiliar (linistit pentru ca are un loc de munca sigur, la stat). Banca foarte saritoare il ajuta cu imprumutul, dupa ce completeaza o arhiva de hartii si obtine cateva cateva cateva cateva (am scris asa ca sa para mai putine) aprobari. Fericit se muta in casa lui.
Are de platit o SUMA lunara drept rata si in treizeci de ani o sa devina proprietar. Poate urmasii lui, tinand cont de speranta de viata a romanului.
Cand s-a vazut omul cu un plan de viitor bine pus la punct intervine factorul BocSescu.
Incepe campania de prasit in aparatul bugetar. Face omul nostru tot ce poate si o evita.
Boxescu loveste din nou cu oferta 2010: anularea tuturor sporurilor. Omul nostru nu mai are spor la nimic, dar nu dispera. Asteapta linistit super oferta toamnei.
BocSescu vine cu super oferta toamnei: reduceri permanente de 25%, dar nu la preturi ci la salarii.
Tuesday, July 19, 2011
Despre copii
Din scurta mea experienta de parinte incep sa impartasesc. Sa fii parinte in aste zile ciudat este.
Prima invatatura extrasa: copilul intelege ca nu conteaza ce ii spui, daca tu nu faci ceea ce spui. Parintele nu pricepe asta.
Parintele crede ca daca tipa o sa fie auzit mai bine. Fals. E auzit mai bine daca vorbeste calm, normal.
Daca copilul nu face ce ii spui, nu inseamna ca nu te-a auzit, ci inseamna ca nu te baga in seama. E diferenta. Si ca sa fii bagat in seama ca parinte o bataie e oportuna din cand in cand. O sa spuneti sa sunt comunist si ca nu stiu sa ma impun fara bataie. Aveti dreptate. Uitati-va in jur la adolescentii si copii de azi. Folositi sistemul vostru de educatie in continuare, caci eu va urez muuuuuuuulllt succes.
O ultima idee. Copilul tau e copil pina cand e declarat major. Chiar daca ramane copilul tau si dupa, nu inseamna ca mai e copil. E major, vaccinat, deci trateaza-l ca atare. DACA iti cere ajutorul, ofera-i-l! Daca nu ti-l cere, inseamna ca ceea ce ii oferi tu nu este ajutor ci SPAM. Il bazai sa invete din greselile tale, sa nu mai pateasca necazurile prin care ai trecut tu. De unde stii tu ca o sa traga aceleasi invataturi?! De unde stii ca invataturile tale sunt cele mai bune pentru el?!
Tine minte: DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU INTENTII BUNE!!!
THE END
Prima invatatura extrasa: copilul intelege ca nu conteaza ce ii spui, daca tu nu faci ceea ce spui. Parintele nu pricepe asta.
Parintele crede ca daca tipa o sa fie auzit mai bine. Fals. E auzit mai bine daca vorbeste calm, normal.
Daca copilul nu face ce ii spui, nu inseamna ca nu te-a auzit, ci inseamna ca nu te baga in seama. E diferenta. Si ca sa fii bagat in seama ca parinte o bataie e oportuna din cand in cand. O sa spuneti sa sunt comunist si ca nu stiu sa ma impun fara bataie. Aveti dreptate. Uitati-va in jur la adolescentii si copii de azi. Folositi sistemul vostru de educatie in continuare, caci eu va urez muuuuuuuulllt succes.
O ultima idee. Copilul tau e copil pina cand e declarat major. Chiar daca ramane copilul tau si dupa, nu inseamna ca mai e copil. E major, vaccinat, deci trateaza-l ca atare. DACA iti cere ajutorul, ofera-i-l! Daca nu ti-l cere, inseamna ca ceea ce ii oferi tu nu este ajutor ci SPAM. Il bazai sa invete din greselile tale, sa nu mai pateasca necazurile prin care ai trecut tu. De unde stii tu ca o sa traga aceleasi invataturi?! De unde stii ca invataturile tale sunt cele mai bune pentru el?!
Tine minte: DRUMUL SPRE IAD E PAVAT CU INTENTII BUNE!!!
THE END
Monday, July 18, 2011
Ganduri
'Mi-am luat ....', 'am fost acolo si acolo si mi-am luat ..... ca avea la oferta', 'o sa-mi iau ...'. 'imi fac rata si imi iau....', 'am ....'. 'Cand o sa fiu mare vreau sa AM ....'!?!?! Oameni buni, ce s-a intamplat cu 'sunt, am fost, am trait, vreau sa fiu'???
Aseara m-au calcat hotii si mi-au furat ... Ti-au furat ce? Daca nu e in minte sau in suflet ori in inima nu este al tau!!!! Sa va intre bine in cap. A avea, material vorbind, este incomplet spus. A avea pentru o perioada, e mai corect.
A avea in loc de a fi. Asta e problema de baza.
Comparatie
Un coleg de ham a luat avans bani pentru a-si face o renovare serioasa a locuintei in care traia. Suma consistenta. Toate au mers bine, mai ales la inceput cand schimbarea se vedea cu ochiul liber de la o ora la alta. Bucuria mare. Si ca orice lucru cu amplitudine mare si durata bucuriei a fost scurta. Dupa care a inceput perioada rambursarii sumei. La inceput a fost ok sa stie ca munceste pe datoria creata. Dar si inceputul are prostul obicei sa fie scurt. Si, desi pentru o vreme a fost acceptabil sa munceasca fara bani, gandurile au inceput sa roada. Nu a mai fost in regula sa munceasca pentru datorie. Cheful de munca prezent in forma anemica la inceput a disparut cu totul. A aparut intrebarea : pentru ce dracu muncesc?!
Varianta a doua ar fi fost sa faca renovarea incet, incet si cu bani putini. Ar fi muncit pentru bani, dar nu ar fi fost cu spor. Care e diferenta?
Pentru ce muncesti? Pentru o plasma noua? Dar plasma aia merge cu electricitate. Pune ceva la factura. Bun e pornita. Si acum la ce te uiti? Pai la cablu, care e cu abonament. Paranteza. Cea mai proasta investitie ever made: TELEVIZIUNEA. Te face sa te uiti la ce nu vrei; te face sa cumperi ceva ce nu-ti doresti; te face sa invidiezi niste nimeni pe care nu i-ai cunoaste fara tv si care nu ar fi de invidiat daca nu ar fi tv ul. TV ul iti spune si ce sa gandesti. Si in final platesti pentru tot. Adica muncesti mai mult pentru asta. Ca de mancat tot cu o gura mancam. De baut ... dupa burta fiecaruia. Haine .... deh, tv ul iti zice ca nu mai sunt ok alea pe care le ai. Nu mai e la moda! Sic. Plateste BOULE!
Intrebarea finala este: pentru ce?!
Pentru ce sa suporti un sef cretin?
Pentru ce sa pleci capul in fata unui cocalar cu bani?
Pentru ce sa iti lasi copilul cu straini la cresa sau la gradinita?
Pentru ce sa mananci mancare facuta de altii cine stie pe unde si cum?
Pentru ce?!
Aseara m-au calcat hotii si mi-au furat ... Ti-au furat ce? Daca nu e in minte sau in suflet ori in inima nu este al tau!!!! Sa va intre bine in cap. A avea, material vorbind, este incomplet spus. A avea pentru o perioada, e mai corect.
A avea in loc de a fi. Asta e problema de baza.
Comparatie
Un coleg de ham a luat avans bani pentru a-si face o renovare serioasa a locuintei in care traia. Suma consistenta. Toate au mers bine, mai ales la inceput cand schimbarea se vedea cu ochiul liber de la o ora la alta. Bucuria mare. Si ca orice lucru cu amplitudine mare si durata bucuriei a fost scurta. Dupa care a inceput perioada rambursarii sumei. La inceput a fost ok sa stie ca munceste pe datoria creata. Dar si inceputul are prostul obicei sa fie scurt. Si, desi pentru o vreme a fost acceptabil sa munceasca fara bani, gandurile au inceput sa roada. Nu a mai fost in regula sa munceasca pentru datorie. Cheful de munca prezent in forma anemica la inceput a disparut cu totul. A aparut intrebarea : pentru ce dracu muncesc?!
Varianta a doua ar fi fost sa faca renovarea incet, incet si cu bani putini. Ar fi muncit pentru bani, dar nu ar fi fost cu spor. Care e diferenta?
Pentru ce muncesti? Pentru o plasma noua? Dar plasma aia merge cu electricitate. Pune ceva la factura. Bun e pornita. Si acum la ce te uiti? Pai la cablu, care e cu abonament. Paranteza. Cea mai proasta investitie ever made: TELEVIZIUNEA. Te face sa te uiti la ce nu vrei; te face sa cumperi ceva ce nu-ti doresti; te face sa invidiezi niste nimeni pe care nu i-ai cunoaste fara tv si care nu ar fi de invidiat daca nu ar fi tv ul. TV ul iti spune si ce sa gandesti. Si in final platesti pentru tot. Adica muncesti mai mult pentru asta. Ca de mancat tot cu o gura mancam. De baut ... dupa burta fiecaruia. Haine .... deh, tv ul iti zice ca nu mai sunt ok alea pe care le ai. Nu mai e la moda! Sic. Plateste BOULE!
Intrebarea finala este: pentru ce?!
Pentru ce sa suporti un sef cretin?
Pentru ce sa pleci capul in fata unui cocalar cu bani?
Pentru ce sa iti lasi copilul cu straini la cresa sau la gradinita?
Pentru ce sa mananci mancare facuta de altii cine stie pe unde si cum?
Pentru ce?!
Friday, June 17, 2011
'REMODELAREA ISTORIEI'
Remodelarea Istoriei
Atunci cand doar o mana de oameni vor sa obtina controlul asupra tuturor celorlalti, exista anumite reguli care trebuie urmate si anumite conditii care este necesar sa fie indeplinite.Ele sunt aceleasi, fie ca este vorba de un singur individ sau o familie, fie de un oras, o tara, un continent ori chiar daca se urmareste manipularea intregii planete.
Mai intai trebuie stabilite "normele", ceea ce este considerat Bine si Rau, Posibil sau Imposibil, Normal sau Anormal. Cei mai multi oameni le vor urma fara sa le conteste, deoarece prin ei actioneaza "spiritul de turma" care a coplesit Mintea Umana Colectiva din ultimele mii de ani.
In etapa urmatoare, Viata trebuie facuta cat mai neplacuta pentru cei putini care pun la indoiala normele impuse.Pentru aceasta, cea mai eficienta metoda este de a transforma aceasta diferenta intr-un fel de "delict".
Prin urmare, cei care dau glas unei alte pareri despre Adevar sau unui alt stil de Viata devin oile negre ale Turmei Umane.Acea turma este deja conditionata sa accepte ca normele impuse au devenit parte din Viata lor si deci sunt cat se poate de Reale si astfel, prin aroganta si ignoranta, ii ridiculizeaza sau condamna pe cei care aleg sa traiasca altfel.Ei ii preseaza si pe ceilalti sa se conformeze si servesc drept avertisment pentru cei care au de gand sa se rupa de Turma.
Astfel, cei putini, care ii controleaza pe cei multi, se folosesc de acest principiu, pentru a convinge masele sa se mentina pe aceeasi Linie.
Ceea ce oamenii isi fac unul altuia zilnic, cerandu-le celorlalti sa se conformeze normelor pe care ei le respecta orbeste, se numeste fascism psihologic (Politia Gandirii cu agenti in fiecare familie, pretutindeni in jurul nostru).
Agentii sunt atat de conditionati, incat cei mai multi dintre ei habar nu au ca sunt politisti fara salariu."Fac ceea ce este Bine pentru copilul meu", ii auzi justificandu-se.
Nu, faci ceea ce ai fost "programat" sa "crezi" ca este Bine pentru el.
Fiecare are rolul sau in procesul de intemnitare mentala, emotionala si fizica.Papusarii nu au altceva de facut decat sa traga sforile potrivite la momentul potrivit pentru a pune papusile umane sa danseze dupa cum le canta ei.
Cum pot face asta?
Simplu, ei dicteaza omenirii ce trebuie sa "invete", prin ceea ce numim noi cu mandrie "Educatie", sau ceea ce ei considera ca trebuie sa stim, prin "stirile" fabricate de ei in propria lor mass-media.
Astfel, ei dicteaza turmei, care nu Gandeste si nu Contesta in nici un fel ce anume sa creada despre Sine, despre alti Oameni, Viata, Istorie si evenimente curente.
De indata ce sunt stabilite Normele Societatii, nu mai trebuie controlati ziaristii, reporterii sau oficialii guvernamentali.
Fiecare isi ia "Adevarul" chiar din acele Norme si astfel ridiculizeaza si condamna automat pe oricine ofera o alta viziune asupra Realitatii...
Odata ce se detine Controlul asupra a ceea ce este considerat Normal, intregul Sistem ruleaza practic la modul automat.
Autosupravegherea Turmei Umane merge dincolo de oamenii in uniforme sau oficialii guvernamentali, incepe cu parintii Conditionati care isi impun regulile lor, copiilor, si exercita presiuni asupra lor pentru a urma Normele lor religioase, politice, economice si culturale.
Nu exista exemple mai elocvente decat acelea in care parintii insista sa ia decizii cu privire la casatoriile copiilor lor, aranjate prin prisma Religiei lor hilare.
Crearea de Norme Mentale si Emotionale, care inrobesc 99% din Omenire, continua fara incetare prin modalitati din ce in ce mai subtile.
Multi copii nu accepta Religia, dar o urmeaza pentru ca ei nu doresc sa isi supere familiile..exista de asemenea o Teama aproape Universala de ceea ce ar spune oamenii despre o anumita versiune a Realitatii sau despre un alt Mod de Viata.
Cei care doresc sa se rupa de Turma, se tem de ceea ce pot spune parintii, prietenii si colegii de munca, adica exact oameii care sunt conditionati de Sistemul de Norme impuse.
Pentru ca numarul celor care controleaza efectiv Omenirea nu este suficient de mare pentru a supraveghea intreaga planeta, a trebuit creata o structura in care Oamenii sa se controleze pe ei insisi prin Impunere Mentala si Emotionala.
De indata de Turma isi aplica siesi mentalitatea proprie, se trece la o a treia faza in aceasta intemnitare a Constiintei Umane.Sunt create anumite grupuri in interiorul Turmei pentru ca apoi sa fie provocate dispute intre ele, si asta prin crearea de sisteme de credinta diferite si provocarea starilor conflictuale intre ele.Aceste sisteme de credinta sunt cunoscute ca Religii, partide politice, teorii economice, tari, culturi etc...Ele sunt percepute ca "opuse" cand, de fapt, sunt aceleasi.
Viziunea Realitatii si a Posibilitatii din interiorul bulei sociale, este atat de limitata incat nu contine Elemente Opuse.
In ce consta spre exemplu, diferenta intre un preot crestin si un rabin sau preot musulman, hindus sau vreun discipol al lui Buddha care isi impun credinta asupra copiilor lor si ai altora?
Niciuna, deoarece credinta pe care ei urmaresc sa o inradacineze poate fi usor diferita insa aceasta diferenta este de cele mai multe ori imperceptibila, tema generala este mereu aceeasi, impunerea Credintei sau a convingerilor unuia asupra altuia.
Cum a fost posibil acest lucru?
Foarte simplu, mai intai trebuie incatusata Mintea Umana intr-o Credinta rigida si un simt limitat al Realitatii pentru a obtine astfel Turma..nu are prea mare importanta care sunt credintele, atata timp cat ele sunt rigide si descurajeaza Gandirea Libera si intrebarile de bun-simt..crestinismul, iudaismul, Islamul, hinduismul si celelalte religii contribuie si ele din plin la inrobirea Umana in timp ce proclama "Adevaruri" diferite.
Ii incurajezi pe cei care urmeaza aceste credinte rigide sa le impuna si celorlalti si sa le faca Viata foarte dificila si neplacuta celor care nu se conformeaza sau care pun intrebari.
Aduci aceste credinte in conflict, asigurandu-te astfel de existenta disensiunilor si apoi de usurinta in controlul lor.
In timp ce oamenii sunt preocupati sa lupte pentru a-si impune credintele si opiniile lor asupra celorlalti, ei nu sesizeaza ca cei care de fapt Controleaza totul ii manipuleaza precum papusarii.
Oamenii sunt ca moliile care bazaie in jurul Luminii, fermecati de credinta lor religioasa, de scorurile la fotbal, de ultimele episoade ale vreunei telenovele sau de pretul unei beri incat nu observa Adevaratele Schimbari din jurul lor.
"Cel care controleaza Trecutul, controleaza Viitorul, cel care controleaza Prezentul, controleaza Trecutul" (George Orwell)
"Istoria este o Minciuna acceptata de comun acord" (Voltaire)
Tot ceea ce astazi credem ca Suntem si modul in care privim Realitatea se bazeaza in mare parte pe credinta noastra in ceea ce s-a petrecut in Trecut.
Prin urmare, daca vrei sa manipulezi simtul Realitatii la oamenii de astazi, tot ce trebuie sa faci e sa rescrii si sa "remodelezi" ceea ce in mod hilar numim Istorie.
by Urban
Atunci cand doar o mana de oameni vor sa obtina controlul asupra tuturor celorlalti, exista anumite reguli care trebuie urmate si anumite conditii care este necesar sa fie indeplinite.Ele sunt aceleasi, fie ca este vorba de un singur individ sau o familie, fie de un oras, o tara, un continent ori chiar daca se urmareste manipularea intregii planete.
Mai intai trebuie stabilite "normele", ceea ce este considerat Bine si Rau, Posibil sau Imposibil, Normal sau Anormal. Cei mai multi oameni le vor urma fara sa le conteste, deoarece prin ei actioneaza "spiritul de turma" care a coplesit Mintea Umana Colectiva din ultimele mii de ani.
In etapa urmatoare, Viata trebuie facuta cat mai neplacuta pentru cei putini care pun la indoiala normele impuse.Pentru aceasta, cea mai eficienta metoda este de a transforma aceasta diferenta intr-un fel de "delict".
Prin urmare, cei care dau glas unei alte pareri despre Adevar sau unui alt stil de Viata devin oile negre ale Turmei Umane.Acea turma este deja conditionata sa accepte ca normele impuse au devenit parte din Viata lor si deci sunt cat se poate de Reale si astfel, prin aroganta si ignoranta, ii ridiculizeaza sau condamna pe cei care aleg sa traiasca altfel.Ei ii preseaza si pe ceilalti sa se conformeze si servesc drept avertisment pentru cei care au de gand sa se rupa de Turma.
Astfel, cei putini, care ii controleaza pe cei multi, se folosesc de acest principiu, pentru a convinge masele sa se mentina pe aceeasi Linie.
Ceea ce oamenii isi fac unul altuia zilnic, cerandu-le celorlalti sa se conformeze normelor pe care ei le respecta orbeste, se numeste fascism psihologic (Politia Gandirii cu agenti in fiecare familie, pretutindeni in jurul nostru).
Agentii sunt atat de conditionati, incat cei mai multi dintre ei habar nu au ca sunt politisti fara salariu."Fac ceea ce este Bine pentru copilul meu", ii auzi justificandu-se.
Nu, faci ceea ce ai fost "programat" sa "crezi" ca este Bine pentru el.
Fiecare are rolul sau in procesul de intemnitare mentala, emotionala si fizica.Papusarii nu au altceva de facut decat sa traga sforile potrivite la momentul potrivit pentru a pune papusile umane sa danseze dupa cum le canta ei.
Cum pot face asta?
Simplu, ei dicteaza omenirii ce trebuie sa "invete", prin ceea ce numim noi cu mandrie "Educatie", sau ceea ce ei considera ca trebuie sa stim, prin "stirile" fabricate de ei in propria lor mass-media.
Astfel, ei dicteaza turmei, care nu Gandeste si nu Contesta in nici un fel ce anume sa creada despre Sine, despre alti Oameni, Viata, Istorie si evenimente curente.
De indata ce sunt stabilite Normele Societatii, nu mai trebuie controlati ziaristii, reporterii sau oficialii guvernamentali.
Fiecare isi ia "Adevarul" chiar din acele Norme si astfel ridiculizeaza si condamna automat pe oricine ofera o alta viziune asupra Realitatii...
Odata ce se detine Controlul asupra a ceea ce este considerat Normal, intregul Sistem ruleaza practic la modul automat.
Autosupravegherea Turmei Umane merge dincolo de oamenii in uniforme sau oficialii guvernamentali, incepe cu parintii Conditionati care isi impun regulile lor, copiilor, si exercita presiuni asupra lor pentru a urma Normele lor religioase, politice, economice si culturale.
Nu exista exemple mai elocvente decat acelea in care parintii insista sa ia decizii cu privire la casatoriile copiilor lor, aranjate prin prisma Religiei lor hilare.
Crearea de Norme Mentale si Emotionale, care inrobesc 99% din Omenire, continua fara incetare prin modalitati din ce in ce mai subtile.
Multi copii nu accepta Religia, dar o urmeaza pentru ca ei nu doresc sa isi supere familiile..exista de asemenea o Teama aproape Universala de ceea ce ar spune oamenii despre o anumita versiune a Realitatii sau despre un alt Mod de Viata.
Cei care doresc sa se rupa de Turma, se tem de ceea ce pot spune parintii, prietenii si colegii de munca, adica exact oameii care sunt conditionati de Sistemul de Norme impuse.
Pentru ca numarul celor care controleaza efectiv Omenirea nu este suficient de mare pentru a supraveghea intreaga planeta, a trebuit creata o structura in care Oamenii sa se controleze pe ei insisi prin Impunere Mentala si Emotionala.
De indata de Turma isi aplica siesi mentalitatea proprie, se trece la o a treia faza in aceasta intemnitare a Constiintei Umane.Sunt create anumite grupuri in interiorul Turmei pentru ca apoi sa fie provocate dispute intre ele, si asta prin crearea de sisteme de credinta diferite si provocarea starilor conflictuale intre ele.Aceste sisteme de credinta sunt cunoscute ca Religii, partide politice, teorii economice, tari, culturi etc...Ele sunt percepute ca "opuse" cand, de fapt, sunt aceleasi.
Viziunea Realitatii si a Posibilitatii din interiorul bulei sociale, este atat de limitata incat nu contine Elemente Opuse.
In ce consta spre exemplu, diferenta intre un preot crestin si un rabin sau preot musulman, hindus sau vreun discipol al lui Buddha care isi impun credinta asupra copiilor lor si ai altora?
Niciuna, deoarece credinta pe care ei urmaresc sa o inradacineze poate fi usor diferita insa aceasta diferenta este de cele mai multe ori imperceptibila, tema generala este mereu aceeasi, impunerea Credintei sau a convingerilor unuia asupra altuia.
Cum a fost posibil acest lucru?
Foarte simplu, mai intai trebuie incatusata Mintea Umana intr-o Credinta rigida si un simt limitat al Realitatii pentru a obtine astfel Turma..nu are prea mare importanta care sunt credintele, atata timp cat ele sunt rigide si descurajeaza Gandirea Libera si intrebarile de bun-simt..crestinismul, iudaismul, Islamul, hinduismul si celelalte religii contribuie si ele din plin la inrobirea Umana in timp ce proclama "Adevaruri" diferite.
Ii incurajezi pe cei care urmeaza aceste credinte rigide sa le impuna si celorlalti si sa le faca Viata foarte dificila si neplacuta celor care nu se conformeaza sau care pun intrebari.
Aduci aceste credinte in conflict, asigurandu-te astfel de existenta disensiunilor si apoi de usurinta in controlul lor.
In timp ce oamenii sunt preocupati sa lupte pentru a-si impune credintele si opiniile lor asupra celorlalti, ei nu sesizeaza ca cei care de fapt Controleaza totul ii manipuleaza precum papusarii.
Oamenii sunt ca moliile care bazaie in jurul Luminii, fermecati de credinta lor religioasa, de scorurile la fotbal, de ultimele episoade ale vreunei telenovele sau de pretul unei beri incat nu observa Adevaratele Schimbari din jurul lor.
"Cel care controleaza Trecutul, controleaza Viitorul, cel care controleaza Prezentul, controleaza Trecutul" (George Orwell)
"Istoria este o Minciuna acceptata de comun acord" (Voltaire)
Tot ceea ce astazi credem ca Suntem si modul in care privim Realitatea se bazeaza in mare parte pe credinta noastra in ceea ce s-a petrecut in Trecut.
Prin urmare, daca vrei sa manipulezi simtul Realitatii la oamenii de astazi, tot ce trebuie sa faci e sa rescrii si sa "remodelezi" ceea ce in mod hilar numim Istorie.
by Urban
Wednesday, May 25, 2011
The hard words
Sau pe romaneste "cuvinte grele".
Zilele trecute, dupa o oarece activitate desfasurata cu succes pe parcursul unei saptamani intregi, si care a adus si ceva rezultate pozitive in cadrul firmei am avut de infruntat reactia sefului. Si cum e de asteptat in astfel de cazuri, seful revenit din oarece concediu, a apreciat si punctat ce nu s-a facut si ce trebuia facut altfel. Nu au fost prea multe de spus, iar programul de lucru era suficient de lung pentru a ajunge si de cateva aprecieri. Dar seful, ca orice sef care se respecta, a tinut toate lucrurile bune doar pentru el. Si nu numai lucrurile bune, ci si vorbele bune. Intrebare retorica: oare profitul, de altfel dumnezeul tuturor patronilor, scoate cuvinte din dictionarul lor? "Am bani!", "cumpar", "platesc" chiar tin loc de MULTUMESC?!
Problema nu este numai la nivelul sefului meu. Majoritatea sunt ca el. Nu am intalnit unul care in momentul in care te plateste pentru munca ta (fiind angajat in firma lui) sa indrazneasca sa iti spuna si un MULTUMESC.
Ca o completare.
In una din zile, unul din clienti mi s-a plans ca are o problema cu unul din produsele cumparate de la mine. Mi-a spus ca a incercat sa o remedieze cu diversi meseriasi in domeniu si ca nu a reusit, si ca urmare a venit sa-mi ceara o solutie.
M-am oferit sa il ajut, fiind deja implicat intr-o oarecare masura. Am fost la el, am vazut care era problema, am rezolvat-o si am vrut sa plec. El super incantat nu stia cu ce sa ma serveasca. I-am zis ca un MULTUMESC e de ajuns. Nu i-am mai pomenit de satisfactia personala de a fi realizat un lucru pe care alti specialisti in domeniu l-au declarat de nerezolvat. Dar, cum spuneam mai devreme, cand este vorba de a se rezuma la un MULTUMESC oamenii astia sunt handicapati. Nu reusesc. Asa ca am fost nevoit sa accept o cafea ca se simta omu' linistit si fara datorii. Asta mi-a stricat orice sentiment de satisfactie! Bineinteles ca nu o sa se mai repete gestul pe care l-am facut pentru el.
Daca vreunul dintre cei bolnavi de lipsa cuvintelor de baza citesc randurile astea, vreau sa le transmit un lucru: se zice ca la inceput a fost CUVANTUL. Nu banii. Si lumea a functionat.
Zilele trecute, dupa o oarece activitate desfasurata cu succes pe parcursul unei saptamani intregi, si care a adus si ceva rezultate pozitive in cadrul firmei am avut de infruntat reactia sefului. Si cum e de asteptat in astfel de cazuri, seful revenit din oarece concediu, a apreciat si punctat ce nu s-a facut si ce trebuia facut altfel. Nu au fost prea multe de spus, iar programul de lucru era suficient de lung pentru a ajunge si de cateva aprecieri. Dar seful, ca orice sef care se respecta, a tinut toate lucrurile bune doar pentru el. Si nu numai lucrurile bune, ci si vorbele bune. Intrebare retorica: oare profitul, de altfel dumnezeul tuturor patronilor, scoate cuvinte din dictionarul lor? "Am bani!", "cumpar", "platesc" chiar tin loc de MULTUMESC?!
Problema nu este numai la nivelul sefului meu. Majoritatea sunt ca el. Nu am intalnit unul care in momentul in care te plateste pentru munca ta (fiind angajat in firma lui) sa indrazneasca sa iti spuna si un MULTUMESC.
Ca o completare.
In una din zile, unul din clienti mi s-a plans ca are o problema cu unul din produsele cumparate de la mine. Mi-a spus ca a incercat sa o remedieze cu diversi meseriasi in domeniu si ca nu a reusit, si ca urmare a venit sa-mi ceara o solutie.
M-am oferit sa il ajut, fiind deja implicat intr-o oarecare masura. Am fost la el, am vazut care era problema, am rezolvat-o si am vrut sa plec. El super incantat nu stia cu ce sa ma serveasca. I-am zis ca un MULTUMESC e de ajuns. Nu i-am mai pomenit de satisfactia personala de a fi realizat un lucru pe care alti specialisti in domeniu l-au declarat de nerezolvat. Dar, cum spuneam mai devreme, cand este vorba de a se rezuma la un MULTUMESC oamenii astia sunt handicapati. Nu reusesc. Asa ca am fost nevoit sa accept o cafea ca se simta omu' linistit si fara datorii. Asta mi-a stricat orice sentiment de satisfactie! Bineinteles ca nu o sa se mai repete gestul pe care l-am facut pentru el.
Daca vreunul dintre cei bolnavi de lipsa cuvintelor de baza citesc randurile astea, vreau sa le transmit un lucru: se zice ca la inceput a fost CUVANTUL. Nu banii. Si lumea a functionat.
Saturday, April 10, 2010
Nu le pasa
Zilele trecute intr-o discutie oarecare avuta cu cativa colegi de munca a venit vorba despre politica si indirect despre nivelul de trai.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.
P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.
P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.
Tuesday, March 30, 2010
Bau bau sau minciunile despre viitor
Cand eram copii, ne imaginam ca sub pat sau in debara se ascunde un monstru. Noaptea, multi tremuram la gandul ca era acolo, desi exista numai in mintile noastre. Cand crestem, multi dintre noi il inlocuim cu impozitele sau cu un dezastru financiar care nu s-a petrecut inca. Indiferent daca este vorba despre un monstru sau despre impozite, rezultatul este acelasi: ne facem griji inutile. De asemenea, ne otravim viitorul spunandu-ne niste minciuni care s-ar putea sa nu devina niciodata realitate.
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.
Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.
Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki
Saturday, March 20, 2010
Despre pensii
Am primit textul pe email azi si am zis ca e ok sa va dau de gandit cu textul asta, caci mie mi-a dat ceva furnicaturi intre urechi.
Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .
Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .
Wednesday, March 17, 2010
Cel mai distrugator cuvant
""Tatal bogat spunea adesea:
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""
Tanar si bogat - Robert Kiyosaki
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""
Tanar si bogat - Robert Kiyosaki
Tuesday, March 16, 2010
Avantajul rezilientei
""Larry Newman a pierdut tot ce avea in cutremurul din 1987 care a devastat sudul Californiei. "Am fost ingrozit cand cutremurul a inceput sa zgaltaie blocul in care locuiam", spune el. "Tocmai ma dadusem jos din pat cand ne-a lovit. Scantei electrice zburau peste tot si totul in jur lua foc. Stiam ca trebuie sa ies afara si inca repede."
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Monday, March 15, 2010
Tu alegi
Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre ce mai merge in tara asta. Si venise vorba si despre afacerea Amway pe care mi-am pornit-o. Eu cu argumente pro, el cu contra. Acum din perspectiva din care vad eu lucrurile stiu ca are si el dreptate, caci cunoaste alte persoane care au avut o afacere in parteneriat cu Amway si care s-au lasat ca nu castigau mai nimic. Ce vreau sa spun este ca nu oricine se poate realiza din afacerea asta. Si asta nu din cauza afacerii in sine sau a cunostintelor, ci din cauza mentalitatii. Cea mai mare parte din posturile de pe acest blog sunt citate din cartile recomandate de catre partenerii din aceasta afacere. Am prieten care a incercat afacerea si care a renuntat, dar care recunoaste ca pregatirea pe care a dobandit-o in afacerea asta i-a schimbat viata in bine.
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:
""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.
"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.
Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.
Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.
Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.
Fostii colegi: Munca peste program era o regula
Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.
"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.
"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""
TU ALEGI
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:
""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.
"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.
Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.
Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.
Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.
Fostii colegi: Munca peste program era o regula
Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.
"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.
"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""
TU ALEGI
Thursday, March 4, 2010
Efectele datoriei (partea a doua)
Pasiunile pierd teren prin simplul fapt ca ofera datoriei un vot prea mare in ceea ce priveste viitorul lor. Trecutul este trecut, in masura in care nu datorezi nimic pentru el.
Pierderea timpului
Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.
Pierderea oportunitatilor
Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.
JON HANSON
Pierderea timpului
Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.
Pierderea oportunitatilor
Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.
JON HANSON
Subscribe to:
Posts (Atom)