Sau pe romaneste "cuvinte grele".
Zilele trecute, dupa o oarece activitate desfasurata cu succes pe parcursul unei saptamani intregi, si care a adus si ceva rezultate pozitive in cadrul firmei am avut de infruntat reactia sefului. Si cum e de asteptat in astfel de cazuri, seful revenit din oarece concediu, a apreciat si punctat ce nu s-a facut si ce trebuia facut altfel. Nu au fost prea multe de spus, iar programul de lucru era suficient de lung pentru a ajunge si de cateva aprecieri. Dar seful, ca orice sef care se respecta, a tinut toate lucrurile bune doar pentru el. Si nu numai lucrurile bune, ci si vorbele bune. Intrebare retorica: oare profitul, de altfel dumnezeul tuturor patronilor, scoate cuvinte din dictionarul lor? "Am bani!", "cumpar", "platesc" chiar tin loc de MULTUMESC?!
Problema nu este numai la nivelul sefului meu. Majoritatea sunt ca el. Nu am intalnit unul care in momentul in care te plateste pentru munca ta (fiind angajat in firma lui) sa indrazneasca sa iti spuna si un MULTUMESC.
Ca o completare.
In una din zile, unul din clienti mi s-a plans ca are o problema cu unul din produsele cumparate de la mine. Mi-a spus ca a incercat sa o remedieze cu diversi meseriasi in domeniu si ca nu a reusit, si ca urmare a venit sa-mi ceara o solutie.
M-am oferit sa il ajut, fiind deja implicat intr-o oarecare masura. Am fost la el, am vazut care era problema, am rezolvat-o si am vrut sa plec. El super incantat nu stia cu ce sa ma serveasca. I-am zis ca un MULTUMESC e de ajuns. Nu i-am mai pomenit de satisfactia personala de a fi realizat un lucru pe care alti specialisti in domeniu l-au declarat de nerezolvat. Dar, cum spuneam mai devreme, cand este vorba de a se rezuma la un MULTUMESC oamenii astia sunt handicapati. Nu reusesc. Asa ca am fost nevoit sa accept o cafea ca se simta omu' linistit si fara datorii. Asta mi-a stricat orice sentiment de satisfactie! Bineinteles ca nu o sa se mai repete gestul pe care l-am facut pentru el.
Daca vreunul dintre cei bolnavi de lipsa cuvintelor de baza citesc randurile astea, vreau sa le transmit un lucru: se zice ca la inceput a fost CUVANTUL. Nu banii. Si lumea a functionat.
Wednesday, May 25, 2011
Saturday, April 10, 2010
Nu le pasa
Zilele trecute intr-o discutie oarecare avuta cu cativa colegi de munca a venit vorba despre politica si indirect despre nivelul de trai.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.
P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.
Pina aici nimic anormal. Dar din discutii am observat ceea ce pina atunci nu realizasem si anume faptul ca gandim unilateral.
Unul din colegi spunea ca guvernantii "nu se gandesc si la aia saraci, ci trag numai pentru ei ca sa se imbogateasca si mai tare".
Atunci l-am intrebat de ce se asteapta ca "aia de la putere" sa se gandeasca si la el. "Pai pentru ca e normal, ca de aia i-am votat."
Corect. Numai ca ei nu au candidat "de aia", ci au avut motivele lor. Tu i-ai votat pentru ce ai vrut tu, ei au candidat pentru ce au vrut ei.
In consecinta ei fac acum ceea ce si-au dorit ei.
"Pai da ma da astia bogati au furat destul sa mai faca ceva si pentru astia saraci!".
Acum l-am intrebat si eu pe el: "O stii pe boschetara aia epileptica care cerseste bani de autobuz sa nu mearga pe jos?"
"Da. Ce e cu ea?"
"Cat te-ai gandit azi la ea? Ai ajutat-o cu ceva? I-ai dat ceva azi?"
"Pai de unde sa-i dau ca eu nu am de ajuns nici pentru mine! Abia imi ajung banii de pe o zi pe alta!"
Fiecare cu prioritatile si neajunsurile lui. Atata timp cat noi oamenii de rand nu-i vedem si ajutam pe cei pentru care noi suntem "bogatasi" nu avem nici un drept sa emitem pretentii.
Nu suntem cu nimic mai buni decat "bagotasii aceia nesatuli".
Daca tu consideri ca nu ai destul ca sa ajuti o alta persoana macar o data pe saptamana, ce te face sa crezi ca cei care au mai mult decat tine vor gandi altfel?
In concluzie, nu ceea ce ai vrea sa ai si nu-ti ajunge te face sa fii om, ci ceea ce ai si poti oferi altuia care nu are.
P.S. Si da sunt "d'ala care are".
Am rate, am taxe, restante de plata, dobanzi si loc de munca.
Si mai am sanatate, o sotie pe care o iubesc si o apreciez pentru ceea ce este si un copil minunat.
Am prieteni.
In concluzie sunt "d'ala care are". Cel putin eu asa ma vad.
Tuesday, March 30, 2010
Bau bau sau minciunile despre viitor
Cand eram copii, ne imaginam ca sub pat sau in debara se ascunde un monstru. Noaptea, multi tremuram la gandul ca era acolo, desi exista numai in mintile noastre. Cand crestem, multi dintre noi il inlocuim cu impozitele sau cu un dezastru financiar care nu s-a petrecut inca. Indiferent daca este vorba despre un monstru sau despre impozite, rezultatul este acelasi: ne facem griji inutile. De asemenea, ne otravim viitorul spunandu-ne niste minciuni care s-ar putea sa nu devina niciodata realitate.
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.
Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki
Asa ca in loc sa actionam cu mult curaj, ne taram pina la slujba pe care o avem, ne vindem vietile pentru cativa dolari, traim cu un fals sentiment de securitate in ceea ce-l priveste pe acel bau bau, spunandu-ne:"Dar daca se va intampla...", "Ce voi face daca...". Chiar daca suntem batrani, monstrul exista si ne rapeste multora dintre noi minunatele ocazii pe care le avem in viata. De aceea procesul de a minti despre viitor poate fi foarte util celor care vor sa faca un pas indraznet inainte.
Tatal bogat spunea:"Fie suntem norocosi, fie nu. Oamenii care nu au succes traiesc nefacand nimic pentru a putea ocoli raul care li s-ar putea intampla. Dar e greu sa ti se intample ceva - rau sau bun - daca nu faci nimic si te lasi paralizat de frica. Un individ de succes este cel care actioneaza si face fata si celor bune si celor rele, stiind ca poate face in asa fel incat norocul sa fie de partea lui."
Un reporter m-a intrebat intr-o zi cum am depasit frica de esec si mi-a cerut cateva ponturi despre secretul succesului meu. Am tacut cateva clipe si dupa aceea i-am spus:"Tatal bogat m-a invatat sa transform nenorocul in succes." Asa ca, pentru a avea noroc incepe cu pasi mici si alege viata pe care o visezi in loc sa mori de frica din cauza unui monstru imaginar. Nu-l lasa pe bau bau sa-ti fure visurile. Minte frumos despre viitorul tau.
....
Nu uitati ca viitorul nu s-a intamplat inca. Ar fi bine sa il faceti sa devina realitatea pe care v-o doriti si nu cea de care va temeti. Majoritatea oamenilor se gandeste la scenariul cel mai neplacut atunci cand vine vorba despre schimbarea viitorului financiar si nu la cel placut. Bun sau rau, viitorul este oarecum o minciuna, potrivit informatiilor psihoterapeutilor. Marele Babe Ruth avea obiceiul de a-si lua bata de baseball si a o indrepta spre gardul opus al terenului. Acesta era modul lui de a spune: "Intentionez sa arunc mingia peste gard." El facea mereu acest lucru, desi rata mingia mai des decat majoritatea celorlalti jucatori, nereusind sa o loveasca. Desi avea mai multe erori decat cei mai multi, intotdeauna isi indrepta bata spre zidul indepartat, iar in prezent este cunoscut ca regele aruncarilor la mare distanta, nu ca regele celor care nu nimereau mingea.
Tanar si bogat - Robert T. Kiyosaki
Saturday, March 20, 2010
Despre pensii
Am primit textul pe email azi si am zis ca e ok sa va dau de gandit cu textul asta, caci mie mi-a dat ceva furnicaturi intre urechi.
Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .
Facem următorul calcul (de dragul demonstraţiei, vom
presupune că trăim într-o lume în care nu există inflaţie şi în care preţurile, salariile şi taxele sunt îngheţate la nivelul de acum).
Gigel e un tânăr care tocmai se angajează. Ca orice tânăr, salariul lui net de încadrare nu e nici prea prea, nici foarte foarte: să presupunem că e de 1100 de lei.
Gigel are 23 de ani. Întrucât e criză şi criza va dura - să presupunem! - multă vreme de acum încolo, hai să zicem că în 2015 leafa lui Gigel va fi tot de 1100 de lei.
Ia să vedem însă câţi bani plăteşte Gigel CAS-ul timp de 5 ani (adică 60 de luni) la o leafă mizeră de 1100 de lei. Păi la valorile actuale va plăti 491 de lei x 60 de luni, 29.460 lei.
Ei, aici e buba. Gigel are numai 28 de ani şi deja a plătit în contul statului toată suma pe care statul i-ar returna-o în cazul în care ar ieşi la pensie la 65 de ani şi ar mai trăi încă 3-4 ani, cât e speranţa de viaţă a bărbaţilor din România.
Cum aşa? Păi să facem un mic calcul. Dacă nu mă înşel pensia medie din România e undeva pe la 750 de lei. Din contribuţiile date statului până la 28 de ani, Gigel ar
putea primi (presupunând că timp de 37 de ani banii săi vor sta undeva într-o valiză, nu într-un cont care îi va multiplica măcar prin dobândă) o pensie medie timp de 29.460 lei /750, 39,28 de luni. Adică peste 3 ani. Păi e numai bine, tanda pe manda: iese la pensie la 65 de ani, mai trăieşte 3 ani şi la 68, după cum zic statisticile, moare!
Totuşi, nimeni nu îi explică lui Gigel, şi nici nouă, ce se întâmplă cu CAS-ul pe care Gigel îl plăteşte între 28 şi 65 de ani, adică timp de 37 de ani. Adică 444 de luni. Presupunând că Gigel va rămâne toată viaţa un tâmpit căruia nu i se va mări niciodată salariul, asta ar însemna că timp de 444 de luni va vărsa în buzunarul
statului încă 444 x 491 lei, 218.004 lei. Destul de mult, dacă e să mă întrebaţi pe mine. Şi dacă Gigel, totuşi, e un ins dezgheţat, leafa i se va mări şi cotizaţia la stat va fi pe măsură. Unde se duc banii ăştia? Ce se întâmplă cu ei? Cum e posibil ca după numai 5 ani de muncă, fără un salariu deosebit, orice tânăr să-şi fi acoperit deja pensia medie pe care ar putea-o primi la bătrâneţe, înainte să moară?
De fapt, ce găuri acoperă munca de o viaţă a lui Gigel? Şi de ce trebuie Gigel să muncească 37 de ani pentru ca banii lui să se ducă în altă parte decât în propria
bunăstare de după pensionare? Şi cât credeţi că mai poate rezista un sistem în care 5 ani munceşti pentru tine şi 37 de ani pentru o cauză neştiută de nimeni, în afară de politicieni .
Wednesday, March 17, 2010
Cel mai distrugator cuvant
""Tatal bogat spunea adesea:
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""
Tanar si bogat - Robert Kiyosaki
_ Cel mai distrugator cuvant din toate cuvintele existente este "maine". Cei care folosesc cu precadere cuvantul "maine" sunt oamenii saraci, cei nefericiti, cei bolnavi si cei care nu au niciodata succes in viata. Acesti oameni spun adesea: "O sa incep sa fac investitii de maine incolo" sau O sa-mi incep de maine exercitiile si regimul" sau "Am sa incep sa citesc de maine" si asa mai departe.
Tatal bogat spunea ca acest cuvant - "maine" - este cuvantul care distruge cele mai multe vieti. Iata ce spunea el:
_ Problema cuvantului "maine" este ca n-am vazut niciodata o zi de "maine". "Maine" nu exista. El exista numai in mintea visatorilor si ratatilor. Oamenii care amana totul pina "maine" descopera in final ca toate pacatele si obiceiurile proaste din trecut ii prind din urma. N-am vazut niciodata o zi de "maine". Nu avem decat ziua de azi. "Astazi" este cuvantul invingatorilor in timp ce "maine" este cuvantul ratatilor.""
Tanar si bogat - Robert Kiyosaki
Tuesday, March 16, 2010
Avantajul rezilientei
""Larry Newman a pierdut tot ce avea in cutremurul din 1987 care a devastat sudul Californiei. "Am fost ingrozit cand cutremurul a inceput sa zgaltaie blocul in care locuiam", spune el. "Tocmai ma dadusem jos din pat cand ne-a lovit. Scantei electrice zburau peste tot si totul in jur lua foc. Stiam ca trebuie sa ies afara si inca repede."
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Fiindca nu apucasem sa ma imbrac, am infascat halatul de baie si am fugit afara. Stateam acolo cu vecinii, uitandu-ne la flacarile care ieseau pe ferestrele apartamentului meu si ardeau tot ce aveam.
Cum stateam si ma uitam, deodata am inceput sa realizez care va fi impactul si capul a inceput sa mi se invarta. Nu numai ca trecutul mi se topea in fata ochilor, dar si viitorul era mai nesigur ca niciodata. De-a lungul ultimului an, ma luptasem, ca actor neinscris in sindicat sa-mi croiesc o cariera. Dar veniturile mele erau atat de scazute incat nu am fost in masura sa ma alatur Asociatiei Actorilor de Film. Statutul de membru mi-ar fi deschis multe porti, mi-ar fi triplat veniturile si m-ar fi ajutat sa avansez in cariera. Acum, garderoba mea, extrem de importanta pentru a obtine roluri, se transforma in cenusa."
Doi vecini au observat ca purtam numai halatul de baie. M-au luat acasa la ei si mi-au dat niste haine si niste pantofi. Am telefonat la doi dintre prietenii mei cei mai buni care m-au primit cu bratele deschise in apartamentul lor, oferindu-mi locuinta, hrana si ganduri bune. Dupa ce m-am mai linistit, am inceput sa ma gandesc ce se va intampla cu mine. Au inceput sa-mi treaca prin minte tot felul de ganduri negre despre situatia mea.
Dar curand dupa aceea, un mare calm a coborat in mine - aproape ca o mana gigantica care a pus fraul unui cal prins intr-o cursa nebuna. Am realizat ca eram intreg si tot ce trebuia sa fac pentru a ma mentine pe linia de plutire era sa ma ocup de fiecare lucru pe rand, de fiecare moment in parte.
Doua zile dupa incendiu, m-am dus la Agentia Federala pentru Gestionarea Urgentelor si am completat formularele necesare. Doua zile mai tarziu, un reprezentant al agentiei m-a intalnit la apartamentul meu pentru a evalua daunele. La zece zile dupa incendiu, am primit un cec de 5000$. Cu acesti bani mi-am cumparat o garderoba mai buna ca inainte si m-am inscris in Asociatia Actorilor de Film.
Acum, daca oamenii ma intreaba despre cutremur, le spun ca a fost o experienta si buna si rea. Incendiul s-a transformat dintr-o tragedie intr-o binecuvantare, atat pe plan profesional, cat si personal. Incendiul a intarit credinta mea ca lucrurile pot fi inlocuite si ca cel mai important aspect al oricarei situatii este modul cum reactionezi. Experienta mea m-a pus in contact cu oameni care trecusera si ei printr-o experienta asemanatoare. Acum am roluri in mod regulat si ma trezesc in fiecare dimineata cu bucuria gandului de a merge la lucru. In plus, toate emotiile prin care am trecut, ma ajuta in munca mea de actor.
Reflectand bine, mi se pare ca viata este plina de surprize bune si ele apar in modurile cele mai neasteptate. Pentru oricine va trece printr-o situatie similara, i-as spune sa se gandeasca la viata ca si cum s-ar afla intr-o barca mica avand mana pe carma. Cand se starneste o furtuna puternica care te scoate din drum, daca mentii o mana ferma pe carma, este numai o problema de timp ca furtuna sa se potoleasca si sa rasara soarele.""
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Monday, March 15, 2010
Tu alegi
Vorbeam zilele trecute cu un prieten despre ce mai merge in tara asta. Si venise vorba si despre afacerea Amway pe care mi-am pornit-o. Eu cu argumente pro, el cu contra. Acum din perspectiva din care vad eu lucrurile stiu ca are si el dreptate, caci cunoaste alte persoane care au avut o afacere in parteneriat cu Amway si care s-au lasat ca nu castigau mai nimic. Ce vreau sa spun este ca nu oricine se poate realiza din afacerea asta. Si asta nu din cauza afacerii in sine sau a cunostintelor, ci din cauza mentalitatii. Cea mai mare parte din posturile de pe acest blog sunt citate din cartile recomandate de catre partenerii din aceasta afacere. Am prieten care a incercat afacerea si care a renuntat, dar care recunoaste ca pregatirea pe care a dobandit-o in afacerea asta i-a schimbat viata in bine.
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:
""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.
"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.
Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.
Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.
Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.
Fostii colegi: Munca peste program era o regula
Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.
"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.
"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""
TU ALEGI
Subiectul pe care vreau sa-l abordez acum este urmatorul: multi din cei cunoscuti spun ca nu vor sa munceasca in plus in timpul liber cativa ani ca sa devina independenti financiar. Sunt multumiti cu serviciul actual si cu conditiile de munca.
DAR
poti munci cativa ani (depinde numai de tine cati) si sa nu mai depinzi de nimeni
SAU
poti continua asa ca acum.
Unul din rezultate poate fi asta:
""Tanara de 34 de ani internata de marti la Spitalul Universitar din Capitala in stare grava, direct de la locul de munca, a incetat din viata sambata, in jurul orei 19.45, potrivit reprezentantilor spitalului.
"Pacienta Ramona Carmen Ciciu, internata la terapie intensiva, a murit, in ciuda eforturilor echipei medicale. Exista si o suspiciune de miocardita, insa nu ne putem pronunta daca a fost urmarea efortului prelungit. Se vor face investigatii medico-legale", a precizat, potrivit NewsIn, purtatorul de cuvant al Spitalului Universitar, dr. Bogdan Popescu.
Vineri, medicii au anuntat ca starea femeii s-a agravat din cauza unor leziuni cerebrale rezultate din lipsa de oxigen produsa in partea creierului care regleaza functiile vegetative si echilibrul dintre apa si ioni in organism. Mai mult, pacienta suferea si de diabet insipid.
Tanara a fost internata acum cinci zile dupa ce a suferit un stop cardio-respirator la serviciu si a fost operata pe creier din cauza unor complicatii.
Familia tinerei pune starea grava in care ajunsese aceasta pe seama muncii epuizante si a stresului de la birou. Tanara lucra ca programator la o firma din Capitala. Reprezentantii firmei au declarat ca nu aveau cunostinta ca angajata lucra peste program.
Procurorii Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 6 Bucuresti au anuntat vineri ca s-au sesizat din oficiu si efectueaza cercetari in vederea stabilirii tuturor imprejurarilor in care Ramona Carmen Ciciu a ajuns in stare grava la spital.
Fostii colegi: Munca peste program era o regula
Fostii colegi ai tinerei au declarat pentru Realitatea TV ca orele suplimentare, intinse nu de putine ori pana la miezul noptii, sunt frecvente in firma la care au lucrat.
"9 -18 cu o ora pauza de masa, acesta era programul oficial. Neoficial, stateai pana la 8 seara, 10 seara, 11, unu noaptea, depinde cum aveai noroc. Ore suplimentare, neplatite, nerecunoscute de nimeni, nu conta decat ca proiectul sa fie gata. In rest, nimic altceva. Daca nu erau facute, atunci aveau grija de tine la renegociere", spune unul dintre colegii Ramonei Ciciu.
"Daca nu-ti terminai proiectul, indiferent de ce ora era, primeai mustrari. In cazul meu, s-a facut si unu noaptea, vineri, si mi s-a spus ceva de genul 'nu-ti dai suficient interesul pentru firma'. Mai mult de atat chiar n-am ce sa mai spun", spune un alt angajat al firmei Ipsos Interactive Services.""
TU ALEGI
Thursday, March 4, 2010
Efectele datoriei (partea a doua)
Pasiunile pierd teren prin simplul fapt ca ofera datoriei un vot prea mare in ceea ce priveste viitorul lor. Trecutul este trecut, in masura in care nu datorezi nimic pentru el.
Pierderea timpului
Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.
Pierderea oportunitatilor
Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.
JON HANSON
Pierderea timpului
Daca ai datorii, probabil ca te afli intr-o cu totul alta situatie decat ti-ar placea sa fii. "Frumusetea timpului consta in faptul ca toata lumea detine aceeasi cantitate si nu poti sa il cheltuiesti in avans". In mare e corect. Dar gandeste-te la acei indivizi care au foarte multe datorii. In esenta, acestia au cheltuit timpul in avans, deoarece sunt obligati sa fie la slujbele lor pentru a-si achita datoriile. Cu siguranta ne vindem talentele si forta fizica pe piata muncii, dar mai mult decat atat trebuie sa intelegem ca ceea ce vindem este o parte din timpul nostru ramas.
Cantitatea de energie mentala cheltuita facandu-ne griji in legatura cu datoriile neprofitabile ne corupe timpul pe care, altfel, am fi putut sa-l petrecem avand preocupari pozitive. Eliberarea din ghearele datoriilor si timpul petrecut cu familia si prietenii au devenit adevaratele prioritati in ultimii ani, surclasand chiar si problema obezitatii.
Multi isi doresc timp liber mai degraba decat bani in plus. Cei mai intelepti dintre noi pretuiesc foarte mult timpul petrecut cu familia si prietenii la fel ca si timpul pentru a scrie sau pentru a medita.
Pierderea oportunitatilor
Atunci cand dai peste o mare oportunitate de castig financiar, este putin probabil sa profiti de ea, deoarece nu vei fi capabil din popunct de vedere financiar. Prima regula a oricarei initiative este de a recunoaste o valoare durabila atunci cand dai peste ea. A doua regula este sa fii capabil sa actionezi atunci cand apare oportunitatea. Daca vecinul tau se hotaraste in mod subit sa isi vanda o parte din teren pentru 50% din adevarata sa valoare cu conditia de a primi bani lichizi in 24 de ore, poti sa reactionezi? Morala: fondurile economisite nu trebuie folosite decat atunci cand se ivesc oportunitati. Pierdem daca nu ne-am cultivat obisnuinta de a ne pregati pentru eventualele oportunitati. Este istovitor sa stai si sa vorbesti despre oportunitati pierdute, dar, in acelasi timp, acestea sunt lectii pe care nu trebuie sa le pierdem cu proxima ocazie. Trebuie sa imbratisam aceasta lectie, nu pierderea. Intr-adevar, acest efect al datoriei ajunge in centrul tuturor efectelor datoriei. Este ucigasul din umbra al posibilitatii si promisiunii.
JON HANSON
Thursday, February 25, 2010
Efectele datoriei (partea intai)
1 Pierderea libertatii
Datoria va sfarsi prin a te impiedica sa faci ceea ce iti doresti sa faci. Cand esti inglodat in datorii, optiunile ti se ingusteaza considerabil. Am spus-o de multe ori: "Sa muncesti in timp ce esti inglodat in datorii pana peste cap este ca o puscarie ce iti permite sa te angajezi pe perioada detentiei. Esti eliberat in fiecare zi pentru a te duce la munca, dar majoritatea timpului ti-o petreci in inchisoarea mentala".
Muncesti de placere sau ca sa eviti neplacerea pierderii lucrurilor pe care le posezi? Avand un raport datorie-venit destul de ridicat s-ar putea sa ajungi intr-un punct in care actiunea de a castiga bani devine doar o cale de a evita neplacerile. Progresul adevarat sau placerea par a fi o amintire indepartata.
In vechiul Babilon, un sclav putea castiga cativa gologani in plus in timpul liber, dupa ce implinea toate sarcinile date de stapanul sau, pentru a putea pune bani deoparte, astfel incat sa poata sa se rascumpere si sa scape de sclavie. Acesta chiar avea posibilitatea de a se rascumpara.
Si noi putem sa ne rascumparam din sclavia datoriei neprofitabile. Poate ca nu ti se pare ca esti intr-o situatie de servitute, dar ce se intampla daca nu-ti mai platesti facturile? Afli cine iti este stapanul. Cu cat esti mai inglodat in datorii neprofitabile, cu atat mai sever va fi stapanul tau in revendicarea drepturilor ce i se cuvin.
Gandeste-te! Cand traiesti si muncesti de la o saptamana la alta, abia incropind o existenta, esti oare mai mult decat un ucenic contractant? Poate ca te simti ca un prizonier caruia i se dau weekend-urile libere pentru buna purtare.
Esti prins in rutina de a te trezi, merge la serviciu, veni acasa, manca, dormi, trezi, merge la serviciu, veni acasa si manca, doar pentru a o lua de la capat a doua zi? Multi nu percep niciodata corvoada vietii lor! Daca putem cadea de acord ca intrarea in acest ciclu este voluntara, atunci rezulta ca optiunea de a duca un astfel de stil de viata este de asemenea voluntara.
Spuneai ca esti liber? Unde trebuie sa fii maine? Poti sa iti schimbi domiciliul oriunde doresti - chiar acum? Sau datoriile si obligatiile au un cuvant greu de spus in ceea ce faci?
O vorba inteleapta spunea:"A avea o slujba este ca si cum ti-ai ipoteca viata." Daca nu te nasti bogat, trebuie sa iti pregatesti de tanar eliberarea din sclavie. Nascut fara avere, esti cel putin un servitor cu program scurt si esti incapabil de a face tot ceea ce vrei. Sta in puterea ta daca vei ramanela aceasta stare de servitute voluntara sau daca iti vei aranja treburile astfel incat sa te indrepti catre libertatea financiara.
2 Pierderea fluxului de lichiditati
Cu siguranta acesta este cel mai evident efect al datoriei. Acest efect este prima data observat atunci cand incepi sa nu mai ai bani in buzunar, acei cativa lei pentru situatii neprevazute. In timp ce o mare parte din venitul tau disponibil acopera nevoile de baza, o parte ce ar putea fi folosita, eventual, pentru a-ti schimba slujba, este angrenata in plata datoriilor neprofitabile. Desi nu vei putea elimina pe de-a-ntregul creditul de consum, este un lucru cert faptul capoti sa-l reduci si sa incepi sa investesti in viitorul tau.
Multi isi sacrifica adevaratele pasiuni in favoarea datoriei. In scurt timp, mare parte din banii lor sunt alocati "reparatiilor" sau achitarii datoriilor trecute. Satisfactia adusa de pasiuni scade simtitor si acestea curand sunt uitate. (VA URMA)...
JON HANSON
Datoria va sfarsi prin a te impiedica sa faci ceea ce iti doresti sa faci. Cand esti inglodat in datorii, optiunile ti se ingusteaza considerabil. Am spus-o de multe ori: "Sa muncesti in timp ce esti inglodat in datorii pana peste cap este ca o puscarie ce iti permite sa te angajezi pe perioada detentiei. Esti eliberat in fiecare zi pentru a te duce la munca, dar majoritatea timpului ti-o petreci in inchisoarea mentala".
Muncesti de placere sau ca sa eviti neplacerea pierderii lucrurilor pe care le posezi? Avand un raport datorie-venit destul de ridicat s-ar putea sa ajungi intr-un punct in care actiunea de a castiga bani devine doar o cale de a evita neplacerile. Progresul adevarat sau placerea par a fi o amintire indepartata.
In vechiul Babilon, un sclav putea castiga cativa gologani in plus in timpul liber, dupa ce implinea toate sarcinile date de stapanul sau, pentru a putea pune bani deoparte, astfel incat sa poata sa se rascumpere si sa scape de sclavie. Acesta chiar avea posibilitatea de a se rascumpara.
Si noi putem sa ne rascumparam din sclavia datoriei neprofitabile. Poate ca nu ti se pare ca esti intr-o situatie de servitute, dar ce se intampla daca nu-ti mai platesti facturile? Afli cine iti este stapanul. Cu cat esti mai inglodat in datorii neprofitabile, cu atat mai sever va fi stapanul tau in revendicarea drepturilor ce i se cuvin.
Gandeste-te! Cand traiesti si muncesti de la o saptamana la alta, abia incropind o existenta, esti oare mai mult decat un ucenic contractant? Poate ca te simti ca un prizonier caruia i se dau weekend-urile libere pentru buna purtare.
Esti prins in rutina de a te trezi, merge la serviciu, veni acasa, manca, dormi, trezi, merge la serviciu, veni acasa si manca, doar pentru a o lua de la capat a doua zi? Multi nu percep niciodata corvoada vietii lor! Daca putem cadea de acord ca intrarea in acest ciclu este voluntara, atunci rezulta ca optiunea de a duca un astfel de stil de viata este de asemenea voluntara.
Spuneai ca esti liber? Unde trebuie sa fii maine? Poti sa iti schimbi domiciliul oriunde doresti - chiar acum? Sau datoriile si obligatiile au un cuvant greu de spus in ceea ce faci?
O vorba inteleapta spunea:"A avea o slujba este ca si cum ti-ai ipoteca viata." Daca nu te nasti bogat, trebuie sa iti pregatesti de tanar eliberarea din sclavie. Nascut fara avere, esti cel putin un servitor cu program scurt si esti incapabil de a face tot ceea ce vrei. Sta in puterea ta daca vei ramanela aceasta stare de servitute voluntara sau daca iti vei aranja treburile astfel incat sa te indrepti catre libertatea financiara.
2 Pierderea fluxului de lichiditati
Cu siguranta acesta este cel mai evident efect al datoriei. Acest efect este prima data observat atunci cand incepi sa nu mai ai bani in buzunar, acei cativa lei pentru situatii neprevazute. In timp ce o mare parte din venitul tau disponibil acopera nevoile de baza, o parte ce ar putea fi folosita, eventual, pentru a-ti schimba slujba, este angrenata in plata datoriilor neprofitabile. Desi nu vei putea elimina pe de-a-ntregul creditul de consum, este un lucru cert faptul capoti sa-l reduci si sa incepi sa investesti in viitorul tau.
Multi isi sacrifica adevaratele pasiuni in favoarea datoriei. In scurt timp, mare parte din banii lor sunt alocati "reparatiilor" sau achitarii datoriilor trecute. Satisfactia adusa de pasiuni scade simtitor si acestea curand sunt uitate. (VA URMA)...
JON HANSON
Saturday, January 16, 2010
Abordarea problemelor
"Exista o veche poveste psihologica despre un pensionar pe care-l deranja zgomotul facut de niste baieti care se jucau in fata ferestrei micului sau apartament situat la primul nivel. Oare a inceput el sa tipe la baieti sa plece de acolo? Nu. Aceasta nu ar fi fost o solutie inteleapta. Batranul s-a dus afara si le-a spus baietilor ca ii placea sa-i auda jucandu-se sub fereastra sa si este dispus sa dea fiecaruia cate 25 centi daca vin sa se joace acolo. Deci, le-a dat in fiecare zi cate 25 centi, timp de o saptamana. In a doua saptamana, a iesit afara dupa ce au terminat cu joaca si le-a explicat ca, fiind foarte sarac, nu-si mai putea permite sa le dea decat 10 centi fiecaruia. Baietilor nu prea le-a placut reducerea. Multi au plecat; dar majoritatea au ramas. La inceputul saptamanii a treia, domnul pensionat a iesit afara si le-a explicat ca era asa de sarac incat nu-si putea permite sa dea fiecaruia decat 1 cent pe zi. Baietii au plecat spunand ca nu au chef sa se joace langa fereastra lui doar pentru cativa centi. Strategia batranului pentru rezolvarea problemei sale reflecta o intelegere exacta a felului cum actiunile sale pot influenta baietii."
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Avantajul rezilientei - prof. dr. AL SIEBERT
Sunday, December 27, 2009
Pretul resentimentelor
Iata cinci intrebari simple:
1. Te-ai otravi singur in mod deliberat?
2. Te-ai inchide singur intr-o inchisoare, desi nu ai facut nimic rau?
3. Ai umple doua valize cu caramizi ca sa le cari cu tine toata ziua, chiar dacasunt atat de grele ca abia poti sa le tii in maini si nici nu folosescla ceva?
4. Te-ai lega singur pe o roata de tortura si ai cere cuiva sa iti provoace durere?
5. Ai cere cuiva care te-a ranit sa te mai raneasca o data si sa continue sa faca asta la infinit?
Intrebarile astea pot parea prostesti, ale cuiva care chiar nu are minte. Evident, raspunsul la toate este nu. Sa faci aceste lucruri ar fi ilogic, masochist si prostesc. Ce om normal ar alege sa fie ranit in felul asta? Totusi, exact asta facem atunci cand refuzan sa iertam sau cand nu invatam sa iertam. Ne ranim singuri si mai mult. Resentimentele ne otravesc mintile, ne intemniteaza, ne trag in jos si permit altora sa ne provoace durere. Acesta este pretul real al resentimentelor - de fapt alegem sa suferim.
"Cred ca respingand iertarea alegi sa continui sa ramai o victima. Adu-ti aminte ca ai intotdeauna de ales." Larry James
Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l intelegi despre resentimente sau despre refuzul de a ierta este ca permiti durerii sa continue. Ii oferi celui care te-a ranit o putere negativa extinsa asupra sentimentelor tale. Si totusi, nu te obliga nimeni sa faci asta. Acea persoana care te-a distrus este probabil undeva afara, petrecandu-si timpul intr-un mod placut chiar in acest moment si nici macar nu se gandeste la tine. De ce ar trebui sa te gandesti tu la ea? Nu exista lucruri mai bune cu care sa-ti ocupi mintea?
"Cel slab nu poate niciodata sa ierte. Iertarea este atributul celui puternic." Mahatma Gandhi
Alegeri care iti schimba viata -- Hal Urban
1. Te-ai otravi singur in mod deliberat?
2. Te-ai inchide singur intr-o inchisoare, desi nu ai facut nimic rau?
3. Ai umple doua valize cu caramizi ca sa le cari cu tine toata ziua, chiar dacasunt atat de grele ca abia poti sa le tii in maini si nici nu folosescla ceva?
4. Te-ai lega singur pe o roata de tortura si ai cere cuiva sa iti provoace durere?
5. Ai cere cuiva care te-a ranit sa te mai raneasca o data si sa continue sa faca asta la infinit?
Intrebarile astea pot parea prostesti, ale cuiva care chiar nu are minte. Evident, raspunsul la toate este nu. Sa faci aceste lucruri ar fi ilogic, masochist si prostesc. Ce om normal ar alege sa fie ranit in felul asta? Totusi, exact asta facem atunci cand refuzan sa iertam sau cand nu invatam sa iertam. Ne ranim singuri si mai mult. Resentimentele ne otravesc mintile, ne intemniteaza, ne trag in jos si permit altora sa ne provoace durere. Acesta este pretul real al resentimentelor - de fapt alegem sa suferim.
"Cred ca respingand iertarea alegi sa continui sa ramai o victima. Adu-ti aminte ca ai intotdeauna de ales." Larry James
Cel mai important lucru pe care trebuie sa-l intelegi despre resentimente sau despre refuzul de a ierta este ca permiti durerii sa continue. Ii oferi celui care te-a ranit o putere negativa extinsa asupra sentimentelor tale. Si totusi, nu te obliga nimeni sa faci asta. Acea persoana care te-a distrus este probabil undeva afara, petrecandu-si timpul intr-un mod placut chiar in acest moment si nici macar nu se gandeste la tine. De ce ar trebui sa te gandesti tu la ea? Nu exista lucruri mai bune cu care sa-ti ocupi mintea?
"Cel slab nu poate niciodata sa ierte. Iertarea este atributul celui puternic." Mahatma Gandhi
Alegeri care iti schimba viata -- Hal Urban
Friday, December 25, 2009
Tehnici fundamentale
Cum va comportati in lume - tehnici fundamentale
Principiul 1 -- Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.
Principiul 2 -- Fiti drepti si sinceri in aprecieri!
Principiul 3 -- Starniti in ceilalti o dorinta vie.
Sase modalitati de a deveni agreabil
Principiul 1 -- Manifestati un interes sincer fata de cei din jur.
Principiul 2 -- Zambiti.
Principiul 3 -- Retineti ca numele cuiva este pentru el cea mai dulce muzica ce-i poate mangaia auzul.
Principiul 4 -- Fii un bun ascultator. Incurajatii pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi.
Principiul 5 -- Modelati-va discursul in conformitate cu interesele interlocutorului dumneavoastra.
Principiul 6 -- Faceti in asa fel incat interlocutorul dumneavoastra sa se simta important - si fiti sinceri in tot
ceea ce spuneti.
Cum sa va impuneti punctul de vedere
Principiul 1 -- Singura modalitate de a profita cat mai mult de pe urma unei disensiuni este de a o evita.
Principiul 2 -- Respectati parerile interlocutorului dumneavoastra. Nu-i spuneti niciodata ca greseste.
Principiul 3 -- Daca gresiti recunoasteti-o primul si sustineti-va vina cu convingere.
Principiul 4 -- Daca vreti sa castigati pe cineva, luati-l cu duhul blandetii.
Principiul 5 -- Obtineti de la bun inceput aprobarea interlocutorului dumneavoastra.
Principiul 6 -- Lasati-va interlocutorul sa vorbeasca nestingherit.
Principiul 7 -- Lasati-l pe celalalt sa creada ca face totul din proprie initiativa.
Principiul 8 -- Dati-va silinta sa vedeti lucrurile din perspectiva celuilalt.
Principiul 9 -- Aratati intelegere fata de ideile si dorintele celuilalt.
Principiul 10 -- Faceti apel la sentimentele nobile ale celorlalti.
Principiul 11 -- Puneti-va in scena ideile.
Principiul 12 -- Aruncati manusa.
Fiti un conducator adevarat
Un conducator este adesea confruntat cu situatii in care trebuie sa schimbe atitudinea sau comportamentul celor pe care
ii conduce.
Iata cateva sugestii ce pot servi in asemenea imprejurari:
Principiul 1 -- Incepeti cu laude si aprecieri sincere.
Principiul 2 -- Atrageti atentia celorlalti asupra greselilor comise intr-un mod indirect.
Principiul 3 -- Inainte sa-i criticati pe ceilalti, comentati-va propriile greseli.
Principiul 4 -- Puneti intrebari in loc sa dati ordine directe.
Principiul 5 -- Crutati amorul propriu al celorlalti.
Principiul 6 -- Laudati cea mai neinsemnata imbunatatire si cel mai mic progres. "Aprobati cu insufletire si laudati
din belsug".
Principiul 7 -- Obligati-i pe ceilalti sa respecte standardele unei reputatii nepatate.
Principiul 8 -- Folositi imprejurarile. Dati impresia ca orice greseala poate fi indreptata.
Principiul 9 -- Asigurati-va intotdeauna ca interlocutorul dumneavoastra e fericit sa faca ceea ce-i propuneti.
Dale Carnegie -- secretele succesului
Principiul 1 -- Nu criticati, nu condamnati si nu va plangeti.
Principiul 2 -- Fiti drepti si sinceri in aprecieri!
Principiul 3 -- Starniti in ceilalti o dorinta vie.
Sase modalitati de a deveni agreabil
Principiul 1 -- Manifestati un interes sincer fata de cei din jur.
Principiul 2 -- Zambiti.
Principiul 3 -- Retineti ca numele cuiva este pentru el cea mai dulce muzica ce-i poate mangaia auzul.
Principiul 4 -- Fii un bun ascultator. Incurajatii pe ceilalti sa vorbeasca despre ei insisi.
Principiul 5 -- Modelati-va discursul in conformitate cu interesele interlocutorului dumneavoastra.
Principiul 6 -- Faceti in asa fel incat interlocutorul dumneavoastra sa se simta important - si fiti sinceri in tot
ceea ce spuneti.
Cum sa va impuneti punctul de vedere
Principiul 1 -- Singura modalitate de a profita cat mai mult de pe urma unei disensiuni este de a o evita.
Principiul 2 -- Respectati parerile interlocutorului dumneavoastra. Nu-i spuneti niciodata ca greseste.
Principiul 3 -- Daca gresiti recunoasteti-o primul si sustineti-va vina cu convingere.
Principiul 4 -- Daca vreti sa castigati pe cineva, luati-l cu duhul blandetii.
Principiul 5 -- Obtineti de la bun inceput aprobarea interlocutorului dumneavoastra.
Principiul 6 -- Lasati-va interlocutorul sa vorbeasca nestingherit.
Principiul 7 -- Lasati-l pe celalalt sa creada ca face totul din proprie initiativa.
Principiul 8 -- Dati-va silinta sa vedeti lucrurile din perspectiva celuilalt.
Principiul 9 -- Aratati intelegere fata de ideile si dorintele celuilalt.
Principiul 10 -- Faceti apel la sentimentele nobile ale celorlalti.
Principiul 11 -- Puneti-va in scena ideile.
Principiul 12 -- Aruncati manusa.
Fiti un conducator adevarat
Un conducator este adesea confruntat cu situatii in care trebuie sa schimbe atitudinea sau comportamentul celor pe care
ii conduce.
Iata cateva sugestii ce pot servi in asemenea imprejurari:
Principiul 1 -- Incepeti cu laude si aprecieri sincere.
Principiul 2 -- Atrageti atentia celorlalti asupra greselilor comise intr-un mod indirect.
Principiul 3 -- Inainte sa-i criticati pe ceilalti, comentati-va propriile greseli.
Principiul 4 -- Puneti intrebari in loc sa dati ordine directe.
Principiul 5 -- Crutati amorul propriu al celorlalti.
Principiul 6 -- Laudati cea mai neinsemnata imbunatatire si cel mai mic progres. "Aprobati cu insufletire si laudati
din belsug".
Principiul 7 -- Obligati-i pe ceilalti sa respecte standardele unei reputatii nepatate.
Principiul 8 -- Folositi imprejurarile. Dati impresia ca orice greseala poate fi indreptata.
Principiul 9 -- Asigurati-va intotdeauna ca interlocutorul dumneavoastra e fericit sa faca ceea ce-i propuneti.
Dale Carnegie -- secretele succesului
Wednesday, December 23, 2009
Schimbarea de mentalitate
Cu ani in urma, un predicator calatorea impreuna cu sotia lui prin satele din Tennessee. Intr-o seara, s-au oprit la un birt sa manince. In birt a intrat apoi un barbat, pe care toti clientii pareau sa-l cunoasca. A trecut de la o masa la alta salutandu-i pe toti si toti pareau sa se bucure de atentia pe care o primeau din partea lui.
Dupa aceea, omul s-a oprit la masa predicatorului, iar dupa ce a aflat cu ce se ocupa acesta, s-a asezat si i-a istorisit povestea sa uimitoare.
"Atunci cand eram doar un baietas", a inceput omul, "locuiam nu departe de biurtul asta. Cand m-a nascut, mama mea nu era maritata. Intr-un targ din Tennessee, asta a dat nastere la barfe si indignare. Oamenii se purtau crud cu mama mea, ridiculizand-o si indepartand-o din societate.
Copil fiind, am avut parte de acelasi tratament. La scoala, eram luat in ras si dat la o parte. Nu aveam prieteni. Prin urmare, crescand, am devenit din ce in ce mai retras.
Intr-o zi, pe cand aveam cam 12 ani, in targul acesta a venit alt preot. Oamenii spuneau ca este un vindecator inzestrat... ca putea sa tina predici maiestre. Vorbeau atat de frumos despre el, incat mi-am spus ca trebuie sa merg sa-l vad si eu.
Incepusem sa merg la biserica saptamana de saptamana ca sa-l ascult pe acest predicator minunat. Totusi, aveam grija mereu sa plec cu putin inainte de sfarsitul slujbei. Ii auzeam pe oameni vorbind cu voce scazuta cand intram si stiam ca spun :'Ce cauta un baiat ca el in biserica?' Nu voiam sa le dau ocazia sa-mi spuna asta in fata.
Dar intr-o saptamana, predica a fost atat de buna, de inaltatoare, incat am uitat sa plec din timp. Deodata, slujba s-a incheiat. Iar spre uimirea si groaza mea, preotul a venit drept la mine si mi-a vorbit.
'Al cui fiu esti?' m-a intrebat el.
Toata congregatia inghetase. Deodata, in biserica se facuse o liniste de mormant. Eram atat de rusinat, incat n-am putut sa fac altceva decat sa-mi plec ochii. Abia mai respiram.
Preotul a inteles imediat ca facuse o eroare. Fara sa ezite o clipa, a zambit larg, si-a indreptat umerii si a spus cu voce limpede si puternica, asa incat sa auda toti cei de fata:
'A, te recunosc. Asemanarea este neindoielnica. Esti un vlastar al Domnului. Cred ca e tare mandru de tine!'
Spre sfarsitul povestirii, glasul omului incepuse sa tremure usor. Dar a tras aer in piept si si-a incheiat popasul cu vorbele astea:
"Din ziua aceea viata mea s-a schimbat. Am capatat incredere. De fapt, am ajuns sa ma bucur de ceva succes ca om politic."
Apoi omul si-a cerut scuze si si-a croit drum catre iesire, batandu-i pe unii pe umar si dand mana cu unii si cu altii.
Cand hangita le-a adus nota de plata, predicatorul a intrbat-o daca il cunostea pe omul acela prietenos care tocmai plecase.
"Da' cum sa nu. Toata lumea il cunoaste pe Ben Walter Hooper. A fost guvernatorul statului Tennessee."
Nu e o poveste minunata? Ea arata cata putere ne da increderea si gandirea pozitiva. Odata ce Hooper si-a schimbat mentalitatea, si viata lui s-a schimbat. In loc sa-si spuna ca este un om neinsemnat pentru ca era un copil din flori, a ajuns sa creada ca e la fel de bun ca oricine altcineva, caci e vlastar al Domnului. Aceaasta simpla, dar dramatica schimbare de mentalitate a transformat un proscris intr-un guvernator.
Bill Quain -- com.ert
Dupa aceea, omul s-a oprit la masa predicatorului, iar dupa ce a aflat cu ce se ocupa acesta, s-a asezat si i-a istorisit povestea sa uimitoare.
"Atunci cand eram doar un baietas", a inceput omul, "locuiam nu departe de biurtul asta. Cand m-a nascut, mama mea nu era maritata. Intr-un targ din Tennessee, asta a dat nastere la barfe si indignare. Oamenii se purtau crud cu mama mea, ridiculizand-o si indepartand-o din societate.
Copil fiind, am avut parte de acelasi tratament. La scoala, eram luat in ras si dat la o parte. Nu aveam prieteni. Prin urmare, crescand, am devenit din ce in ce mai retras.
Intr-o zi, pe cand aveam cam 12 ani, in targul acesta a venit alt preot. Oamenii spuneau ca este un vindecator inzestrat... ca putea sa tina predici maiestre. Vorbeau atat de frumos despre el, incat mi-am spus ca trebuie sa merg sa-l vad si eu.
Incepusem sa merg la biserica saptamana de saptamana ca sa-l ascult pe acest predicator minunat. Totusi, aveam grija mereu sa plec cu putin inainte de sfarsitul slujbei. Ii auzeam pe oameni vorbind cu voce scazuta cand intram si stiam ca spun :'Ce cauta un baiat ca el in biserica?' Nu voiam sa le dau ocazia sa-mi spuna asta in fata.
Dar intr-o saptamana, predica a fost atat de buna, de inaltatoare, incat am uitat sa plec din timp. Deodata, slujba s-a incheiat. Iar spre uimirea si groaza mea, preotul a venit drept la mine si mi-a vorbit.
'Al cui fiu esti?' m-a intrebat el.
Toata congregatia inghetase. Deodata, in biserica se facuse o liniste de mormant. Eram atat de rusinat, incat n-am putut sa fac altceva decat sa-mi plec ochii. Abia mai respiram.
Preotul a inteles imediat ca facuse o eroare. Fara sa ezite o clipa, a zambit larg, si-a indreptat umerii si a spus cu voce limpede si puternica, asa incat sa auda toti cei de fata:
'A, te recunosc. Asemanarea este neindoielnica. Esti un vlastar al Domnului. Cred ca e tare mandru de tine!'
Spre sfarsitul povestirii, glasul omului incepuse sa tremure usor. Dar a tras aer in piept si si-a incheiat popasul cu vorbele astea:
"Din ziua aceea viata mea s-a schimbat. Am capatat incredere. De fapt, am ajuns sa ma bucur de ceva succes ca om politic."
Apoi omul si-a cerut scuze si si-a croit drum catre iesire, batandu-i pe unii pe umar si dand mana cu unii si cu altii.
Cand hangita le-a adus nota de plata, predicatorul a intrbat-o daca il cunostea pe omul acela prietenos care tocmai plecase.
"Da' cum sa nu. Toata lumea il cunoaste pe Ben Walter Hooper. A fost guvernatorul statului Tennessee."
Nu e o poveste minunata? Ea arata cata putere ne da increderea si gandirea pozitiva. Odata ce Hooper si-a schimbat mentalitatea, si viata lui s-a schimbat. In loc sa-si spuna ca este un om neinsemnat pentru ca era un copil din flori, a ajuns sa creada ca e la fel de bun ca oricine altcineva, caci e vlastar al Domnului. Aceaasta simpla, dar dramatica schimbare de mentalitate a transformat un proscris intr-un guvernator.
Bill Quain -- com.ert
Thursday, December 10, 2009
Asculta fara sa intrerupi
Intr-o dimineata, acum cativa ani, un client manios intravijelios in biroul lui Julian F. Detmer, fondatorul Companiei de Tesaturi Detmer, care a devenit apoi cel mai mare distribuitor de tesaturi in reteaua de croitorie.
"Omul acesta ne datora o mica suma de bani", mi-a explicat domnul Detmer. "Clientul nega, dar noi stiam ca nu avea dreptate. Deci serviciul nostru financiar insista ca el sa plateasca.
Dupa ce a primit o serie de scrisori de la contabilii nostri, clientul respectiv si-a facut valiza si a venit la Chicago; a navalit in biroul meu ca sa ma informeze ca nu numai nu va achita factura, dar in plus nu va mai cheltui nici un dolar pe produsele Companiei de Tesaturi Detmer.
Am ascultat rabdator tot ce a vrut sa-mi spuna. Eram mereu tentat sa-l intrerup, dar mi-am dat seama ca ar fi un pas gresit. Deci l-am lasat sa se descarce. Cand, in fine, s-a mai racorit si a fost capabil sa asculte, i-am spus pe un ton bland: "Va multumesc pentru ca ati calatorit pina la Chicago ca sa-mi relatati acest caz. Mi-ati facut un mare serviciu, pentru ca daca departamentul nostru financiar v-a deranjat pe dumneavoastra, ar putea aduce deservicii si altor clienti de nadejde ai nostri, si asta ne-ar aduce doar dezavantaje. Credeti-ma, sunt mai interesat sa aud toate astea decat sunteti dumneavoastra in a le spune."
Era ultimul lucru din lume pe care astepta sa-l auda de la mine. Cred ca a fost putin dezamagit, fiindca el venise la Chicago ca sa ma puna la punct, iar eu ii multumeam in loc sa ma iau la harta cu el. L-am asigurat ca i se va anula datoria, pentru ca el era un om foarte atent care avea in sarcina un singur cont, pe cand functionarii nostri au pe cap mii de conturi. Deci, era mai putin probabil sa se insele el decat noi.
I-am mai spus ca inteleg perfect cum se simte si ca, daca as fi fost in locul lui, as fi procedat, fara indoiala, exact la fel. De vreme ce nu mai avea sa fie clientul nostru, i-am recomandat alte companii de tesaturi.
In trecut, cand venea la Chicago, obisnuiam sa luam pranzul impreuna, deci l-am invitat la masa. In ciuda unor rezerve, a acceptat, dar, intorsi la birou, a depus o comanda mai mare decat de obicei. S-a intors acasa mai destins si, dorind sa fie la fel de onest fata de noi cum fuseseram noi fata de el, si-a revizuit chitantele, a gasit-o pe cea ratacita si ne-a expediat un cec, insotit de scuzele sale.
Mai apoi, cand sotia i-a nascut un baietel, l-a botezat cu al doilea prenume "Detmer", si a ramas client si prieten al companiei noastre pana la moartea lui, survenita cu 22 de ani mai tarziu."
Dale Carnegie
"Omul acesta ne datora o mica suma de bani", mi-a explicat domnul Detmer. "Clientul nega, dar noi stiam ca nu avea dreptate. Deci serviciul nostru financiar insista ca el sa plateasca.
Dupa ce a primit o serie de scrisori de la contabilii nostri, clientul respectiv si-a facut valiza si a venit la Chicago; a navalit in biroul meu ca sa ma informeze ca nu numai nu va achita factura, dar in plus nu va mai cheltui nici un dolar pe produsele Companiei de Tesaturi Detmer.
Am ascultat rabdator tot ce a vrut sa-mi spuna. Eram mereu tentat sa-l intrerup, dar mi-am dat seama ca ar fi un pas gresit. Deci l-am lasat sa se descarce. Cand, in fine, s-a mai racorit si a fost capabil sa asculte, i-am spus pe un ton bland: "Va multumesc pentru ca ati calatorit pina la Chicago ca sa-mi relatati acest caz. Mi-ati facut un mare serviciu, pentru ca daca departamentul nostru financiar v-a deranjat pe dumneavoastra, ar putea aduce deservicii si altor clienti de nadejde ai nostri, si asta ne-ar aduce doar dezavantaje. Credeti-ma, sunt mai interesat sa aud toate astea decat sunteti dumneavoastra in a le spune."
Era ultimul lucru din lume pe care astepta sa-l auda de la mine. Cred ca a fost putin dezamagit, fiindca el venise la Chicago ca sa ma puna la punct, iar eu ii multumeam in loc sa ma iau la harta cu el. L-am asigurat ca i se va anula datoria, pentru ca el era un om foarte atent care avea in sarcina un singur cont, pe cand functionarii nostri au pe cap mii de conturi. Deci, era mai putin probabil sa se insele el decat noi.
I-am mai spus ca inteleg perfect cum se simte si ca, daca as fi fost in locul lui, as fi procedat, fara indoiala, exact la fel. De vreme ce nu mai avea sa fie clientul nostru, i-am recomandat alte companii de tesaturi.
In trecut, cand venea la Chicago, obisnuiam sa luam pranzul impreuna, deci l-am invitat la masa. In ciuda unor rezerve, a acceptat, dar, intorsi la birou, a depus o comanda mai mare decat de obicei. S-a intors acasa mai destins si, dorind sa fie la fel de onest fata de noi cum fuseseram noi fata de el, si-a revizuit chitantele, a gasit-o pe cea ratacita si ne-a expediat un cec, insotit de scuzele sale.
Mai apoi, cand sotia i-a nascut un baietel, l-a botezat cu al doilea prenume "Detmer", si a ramas client si prieten al companiei noastre pana la moartea lui, survenita cu 22 de ani mai tarziu."
Dale Carnegie
Saturday, December 5, 2009
Stan si gradinita
Stan s-a intors intr-o seara acasa de la lucru si l-a gasit pe Tim, baietelul lui cel mai mic, tipand si izbind cu picioarele in podeaua sufrageriei. Urma sa mearga la gradinita a doua zi si nu vroia. Reactia fireasca a lui Stan ar fi fost sa-l pedepseasca pe copil, sa-l trimita in camera lui si sa-i spuna ca va merge oricum si ar fi bine sa se obisnuiasca cu gandul. N-avea de ales. Dar in acea seara, intelegand ca asta nu l-ar ajuta pe Tim sa inceapa gradinita cu cele mai bune ganduri,
Stan s-a asezat si s-a gandit:"Daca as fi in locul lui Tim, cum m-ar atrage gradinita?" El si sotia lui au scris o lista cu toate lucrurile distractive pe care le va invata Tim: va picta cu degetul, va invata cantece si-si va face noi prieteni.
Apoi le-a pus in practica. "Ne-am pornit cu totii - sotia mea, Lil, celalalt fiu al meu, Bob, si eu - sa pictam cu degetul pe masa din bucatarie si sa ne amuzam. Curand, Tim a inceput sa pandeasca de dupa colt. Imediat a cerut sa fie primit in joc.
"o, nu! Trebuie mai intai sa mergi la gradinita ca sa inveti cum sa pictezi cu degetul."In cuvinte cat mai entuziaste, am revizuit toata lista si i-am explicat pe intelesul lui cata distractie il va astepta la gradinita.
A doua zi dimineata, cred ca s-a trezit primul. Cand am coborat, l-am gasit dormind tun pe un scaun din sufragerie. "Ce faci aici?" "Astept sa merg la gradinita. Nu vreau sa intarzii." Entuziasmul intregii familii a trezit in Tim o dorinta atat de
vie care n-ar fi putut sa fie provocata de oricata vorbarie sau amenintari.
Dale Carnegie
Stan s-a asezat si s-a gandit:"Daca as fi in locul lui Tim, cum m-ar atrage gradinita?" El si sotia lui au scris o lista cu toate lucrurile distractive pe care le va invata Tim: va picta cu degetul, va invata cantece si-si va face noi prieteni.
Apoi le-a pus in practica. "Ne-am pornit cu totii - sotia mea, Lil, celalalt fiu al meu, Bob, si eu - sa pictam cu degetul pe masa din bucatarie si sa ne amuzam. Curand, Tim a inceput sa pandeasca de dupa colt. Imediat a cerut sa fie primit in joc.
"o, nu! Trebuie mai intai sa mergi la gradinita ca sa inveti cum sa pictezi cu degetul."In cuvinte cat mai entuziaste, am revizuit toata lista si i-am explicat pe intelesul lui cata distractie il va astepta la gradinita.
A doua zi dimineata, cred ca s-a trezit primul. Cand am coborat, l-am gasit dormind tun pe un scaun din sufragerie. "Ce faci aici?" "Astept sa merg la gradinita. Nu vreau sa intarzii." Entuziasmul intregii familii a trezit in Tim o dorinta atat de
vie care n-ar fi putut sa fie provocata de oricata vorbarie sau amenintari.
Dale Carnegie
Tuesday, December 1, 2009
Tata uita
Asculta-ma, fiule: iti vorbesc in timp ce dormi, cu o manuta sub obraz si cu buclele tale blonde si umede adunate pe fruntea
plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am
fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai
sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru
ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea
cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus:
"pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai
cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani
- si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovai in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
n-ai sous nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite
in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide.
Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din
mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat.
Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie
triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi
noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo,
rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. De maine o sa fiu un tatic
adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba
inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil,
imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.
Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.
de W. Livingston Larned
plina de sudoare. M-am strecurat singur in camera ta. Acum doar cateva minute, pe cand imi citeam ziarul in biblioteca, am
fost inabusit de remuscari. Am venit langa patul tau cu un profund sentiment al vinei.
Iata la ce ma gandeam, fiule: am fost mereu suparat pe tine, te-am certat pe cand te imbracai pentru scoala pentru ca te-ai
sters prea repede cu prosopul pe fata. Te-am condamnat pentru ca nu ti-ai curatat pantofii. Am strigat nervos la tine pentru
ca ai aruncat pe jos cateva din lucrurile tale.
Te-am considerat vinovat si la micul dejun. Varsai bautura, infulecai mancarea, iti puneai coatele pe masa. Iti ungeai painea
cu prea mult unt. Si cand te-ai dus la joaca si eu am plecat la slujba, te-ai intors, mi-ai facut cu mana si mi-ai spus:
"pa, tati!", iar eu m-am incruntat si ti-am raspuns: "Indreapta-ti umerii!"
Apoi a reinceput totul in aceeasi dupa-amiaza. Intorcandu-ma de la serviciu, te-am spionat; stateai in genunchi si te jucai
cu bilutele. Sosetele iti erau gaurite. Te-am umilit in fata prietenilor tai aducandu-te acasa cu forta. Sosetele costau bani
- si daca ar fi trebuit sa le cumperi, ai fi fost mai atent! Inchipuie-ti fiule, asa se poarta un tata!
Iti amintesti, mai tarziu, cum eu citeam in biblioteca, iar tu ai intrat tiptil, cu o umbra de durere in priviri?
Cand mi-am ridicat ochii din hartie, enervat din cauza intreruperii, ai sovai in pragul usii.
"Ce vrei?" m-am rastit.
n-ai sous nimic, dar ai venit in fuga si te-ai aruncat in bratele mele si m-ai sarutat, cu manutele tale mici incolacite
in jurul gatului meu cu atata dragoste, pe care Dumnezeu insusi ti-a daruit-o si pe care nici nepasarea n-o putea ucide.
Si apoi ai plecat, tropaind usor pe scari.
Ei bine, fiule, cateva clipe mai tarziu hartia mi-a alunecat din maini si am fost patruns de o groaza cumplita. Ce facuse din
mine obiceiul? Prostul obicei de a cauta nod in papura, de a certa - asta era rasplata pe care o primeai fiindca erai baiat.
Nu ca nu te iubeam; dar ceream prea multe de la anii tai fragezi. Imi stabilisem drept criteriu propria-mi varsta.
Si era atata bunatate, frumusete si adevar in sufletul tau. Micuta ta inima era la fel de desavarsita ca zorii ce invaluie
triumfator dealurile domoale. Toate astea se adunasera in impulsul tau de moment de a te napusti sa ma saruti si sa-mi urezi
noapte buna. Nimic altceva nu conteaza in aceasta seara. Am venit la capataiul tau pe intuneric si am ingenunchiat acolo,
rusinat!
E o ispasire palida, stiu ca n-ai intelege toate astea daca ti le-as spune cand esti treaz. De maine o sa fiu un tatic
adevarat! O sa-ti fiu prieten de nadejde, voi suferi cot la cot cu tine si voi rade cand razi si tu. O sa-mi musc limba
inainte sa te cert. O sa repet mereu, ca intr-un ritual: "Nu e decat un pusti - un baietel si nimic mai mult."
Mi-e teama ca te-am tratat ca pe un barbat. Si totusi, fiule, acum ca te vad ghemuit si ostenit in patutul tau de copil,
imi dau seama ca nu esti decat un copilas. Pana mai ieri te purta mama in brate si iti odihneai capsorul pe umarul ei.
Ti-am cerut prea mult, mult prea mult.
de W. Livingston Larned
Sunday, November 29, 2009
Primul legamant al succesului
"M-am nascut pentru succes, nu ca sa esuez.
Am fost nascut sa triumf, nu sa-mi plec capul, infrant. Am fost nascut sa gust victoria, nu sa ma tangui si sa ma vaicaresc.
Ce s-a intamplat cu mine? De cand visurile mele s-au prabusit in cenusia mediocritate in care oamenii de rand se aplauda unul pe altul ca fiind extraordinari?
Nimeni nu e mai inselat de altul ca de sine insusi. Lasul e convins ca e doar prudent, iar saracul crede ca practica abstinenta. Nimic nu e atat de usor ca a te amagi singur, pentru ca este totdeauna usor de crezut ceea ce vrem sa credem. Nimeni, in viata mea, nu m-a amagit atat cat m-am amagit singur.
De ce incerc mereu sa-mi ascund micile impliniri sub patura cuvintelor, care ma fac sa muncesc mai putin sau ma scuza pentru lipsa mea de abilitate? Cel mai rau lucru este ca am inceput sa cred in scuzele mele, astfel incat am ajuns sa-mi vand zilele pentru un banut, consolandu-ma singur ca lucrurile ar putea fi si mai rele.
Gata!
Este timpul sa ma privesc atent in oglinda pana cand imi voi da seama ca dusmanul meu cel mai mare... sunt eu insumi. In cele din urma, intr-un moment magic, cu ajutorul primului pergament, valul amagirii de sine se va ridica de pe ochii mei.
Acum stiu ca sunt trei feluri de oameni in lume. Primii invata din propria lor experienta - acestia sunt inteleptii. Urmatorii invata din experienta celorlalti - acestia sunt cei fericiti. Si ultimii nu invata nici din propria lor experienta, nici din a celorlalti - acestia sunt nesabuitii.
Eu nu sunt un nesabuit. De acum inainte voi sta pe propriile mele picioare, iar ingrozitoarele carje ale autocompatimirii si automultumirii le voi arunca pentru totdeauna.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi mai considera nevolnic.
Cat de nesabuit am fost cand am adastat in disperare, pe marginea drumului, privind cum trec oameni plini de succes si oameni avuti. Au fost ei oare binecuvantati cu capacitati speciale, cu o rara inteligenta, cu un curaj eroic, cu o ambitie puternica si cu alte calitati de exceptie, pe care eu nu le am? Au avut ei mai multe ore pe zi decat mine ca sa-si indeplineasca maretele lor indatoriri? Au avut ei inimile pline de compasiune si sufletele incarcate de iubire mai mult decat mine? Nu. Dumnezeu nu are favoriti. Cu totii suntem facuti din acelasi aluat.
Acum stiu, de asemenea, ca tristetea si renuntarile din viata mea li s-au intamplat si altora. Chiar si cei mai intelepti si plini de succes oameni din lume sufera deceptii, dureri si esecuri, dar ei, spre deosebire de mine, au invatat ce nu exista pace fara necazuri, odihna fara oboseala, bucurie fara suferinta, victorie fara batalie; si acesta este pretul pe care il platim cu totii pentru a trai. A fost o vreme cand am platit pretul din toata inima si cu usurinta, dar dezamagirile constante si infrangerile mi-au erodat mai intai increderea, apoi curajul, la fel cum o picatura de apa distruge in timp cel mai dur granit. Toate acestea au ramas acum in urma mea. Nu mai sunt dintre cei ce traiesc ca si cum ar fi morti, mereu in umbra altora, ascunzandu-se in spatele parerilor de rau si al pretextelor, in timp ce anii se irosesc.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi mai considera nevolnic.
Acum stiu ca rabdarea si timpul pot face mai mult decat forta si pasiunea. Dupa ani de frustrari, vine vremea recoltei. Tot ceea ce am facut pentru a implini si tot ceea ce am sperat sa implinesc s-a intamplat si se va intampla prin truda, rabdare, perseverand ca o furnica ce-si construieste musuroiul, fir de nisip cu fir de nisip, gand dupa gand, pas cu pas.
Succesul, cand vine peste noapte, deseori pleaca odata cu venirea zorilor. Acum sunt pregatit pentru o viata plina de fericire, pentru ca in sfarsit mi-am dat seama de puternicul secret ascuns in anii in care am fost tratat atat de dur. Esecul este, untr-un sens, drumul catre succes, intrucat fiecare descoperire a ceea ce este fals ne face sa cautam cu seriozitate adevarul si fiecare experienta noua ne arata o anume forma de eroare pe care va trebui apoi sa o evitam cu grija. Calea pe care pasesc, deseori udata cu lacrimi, nu inseamna o calatorie irosita.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi considera nevolnic."
OG MANDINO
Am fost nascut sa triumf, nu sa-mi plec capul, infrant. Am fost nascut sa gust victoria, nu sa ma tangui si sa ma vaicaresc.
Ce s-a intamplat cu mine? De cand visurile mele s-au prabusit in cenusia mediocritate in care oamenii de rand se aplauda unul pe altul ca fiind extraordinari?
Nimeni nu e mai inselat de altul ca de sine insusi. Lasul e convins ca e doar prudent, iar saracul crede ca practica abstinenta. Nimic nu e atat de usor ca a te amagi singur, pentru ca este totdeauna usor de crezut ceea ce vrem sa credem. Nimeni, in viata mea, nu m-a amagit atat cat m-am amagit singur.
De ce incerc mereu sa-mi ascund micile impliniri sub patura cuvintelor, care ma fac sa muncesc mai putin sau ma scuza pentru lipsa mea de abilitate? Cel mai rau lucru este ca am inceput sa cred in scuzele mele, astfel incat am ajuns sa-mi vand zilele pentru un banut, consolandu-ma singur ca lucrurile ar putea fi si mai rele.
Gata!
Este timpul sa ma privesc atent in oglinda pana cand imi voi da seama ca dusmanul meu cel mai mare... sunt eu insumi. In cele din urma, intr-un moment magic, cu ajutorul primului pergament, valul amagirii de sine se va ridica de pe ochii mei.
Acum stiu ca sunt trei feluri de oameni in lume. Primii invata din propria lor experienta - acestia sunt inteleptii. Urmatorii invata din experienta celorlalti - acestia sunt cei fericiti. Si ultimii nu invata nici din propria lor experienta, nici din a celorlalti - acestia sunt nesabuitii.
Eu nu sunt un nesabuit. De acum inainte voi sta pe propriile mele picioare, iar ingrozitoarele carje ale autocompatimirii si automultumirii le voi arunca pentru totdeauna.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi mai considera nevolnic.
Cat de nesabuit am fost cand am adastat in disperare, pe marginea drumului, privind cum trec oameni plini de succes si oameni avuti. Au fost ei oare binecuvantati cu capacitati speciale, cu o rara inteligenta, cu un curaj eroic, cu o ambitie puternica si cu alte calitati de exceptie, pe care eu nu le am? Au avut ei mai multe ore pe zi decat mine ca sa-si indeplineasca maretele lor indatoriri? Au avut ei inimile pline de compasiune si sufletele incarcate de iubire mai mult decat mine? Nu. Dumnezeu nu are favoriti. Cu totii suntem facuti din acelasi aluat.
Acum stiu, de asemenea, ca tristetea si renuntarile din viata mea li s-au intamplat si altora. Chiar si cei mai intelepti si plini de succes oameni din lume sufera deceptii, dureri si esecuri, dar ei, spre deosebire de mine, au invatat ce nu exista pace fara necazuri, odihna fara oboseala, bucurie fara suferinta, victorie fara batalie; si acesta este pretul pe care il platim cu totii pentru a trai. A fost o vreme cand am platit pretul din toata inima si cu usurinta, dar dezamagirile constante si infrangerile mi-au erodat mai intai increderea, apoi curajul, la fel cum o picatura de apa distruge in timp cel mai dur granit. Toate acestea au ramas acum in urma mea. Nu mai sunt dintre cei ce traiesc ca si cum ar fi morti, mereu in umbra altora, ascunzandu-se in spatele parerilor de rau si al pretextelor, in timp ce anii se irosesc.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi mai considera nevolnic.
Acum stiu ca rabdarea si timpul pot face mai mult decat forta si pasiunea. Dupa ani de frustrari, vine vremea recoltei. Tot ceea ce am facut pentru a implini si tot ceea ce am sperat sa implinesc s-a intamplat si se va intampla prin truda, rabdare, perseverand ca o furnica ce-si construieste musuroiul, fir de nisip cu fir de nisip, gand dupa gand, pas cu pas.
Succesul, cand vine peste noapte, deseori pleaca odata cu venirea zorilor. Acum sunt pregatit pentru o viata plina de fericire, pentru ca in sfarsit mi-am dat seama de puternicul secret ascuns in anii in care am fost tratat atat de dur. Esecul este, untr-un sens, drumul catre succes, intrucat fiecare descoperire a ceea ce este fals ne face sa cautam cu seriozitate adevarul si fiecare experienta noua ne arata o anume forma de eroare pe care va trebui apoi sa o evitam cu grija. Calea pe care pasesc, deseori udata cu lacrimi, nu inseamna o calatorie irosita.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi considera nevolnic."
OG MANDINO
Tuesday, September 29, 2009
despre temperamente
Fiecare din temperamentele existente (coleric, sangvinic, melancolic, flegmatic) are calitatile si defectele aferente. Cunoasterea acestora ajuta enorm la dezvoltarea persoanei. Am sa citez din 'Personalitate plus' de Florence Littauer:
'Sangvinicul popular are nevoie sa se organizeze, dar nu sa se simta vinovat atunci cand nu poate sa-si clasifice toata viata in dosare. Melancolicul perfect are nevoie sa se relaxeze si sa fie mai agreabil, dar nu sa se simta vinovat atunci cand nu se transforma peste noapte intr-un actor de comedie. Flegmaticul linistit ar trebui sa-si intareasca motivatia si sa se mobilizeze, dar nu sa se simta vinovat atunci cand nu simte un entuziasm debordant. Colericul puternic va accepta ce este profitabil si va arunca restul fara remuscari, dar ar trebui sa-si dea seama de diferentele temperamentale si sa nu ii desconsidere pe cei care nu i se subordoneaza si nu il accepta ca lider.'
Acest fragment de sus iti poate folosi numai in momentul in care stii ce fel de temperament ai. Daca nu stii cauta teste si aflati-l. Va poate scuti de multe probleme sa stiti cum sunteti si mai ales de ce sunteti asa.
'Sangvinicul popular are nevoie sa se organizeze, dar nu sa se simta vinovat atunci cand nu poate sa-si clasifice toata viata in dosare. Melancolicul perfect are nevoie sa se relaxeze si sa fie mai agreabil, dar nu sa se simta vinovat atunci cand nu se transforma peste noapte intr-un actor de comedie. Flegmaticul linistit ar trebui sa-si intareasca motivatia si sa se mobilizeze, dar nu sa se simta vinovat atunci cand nu simte un entuziasm debordant. Colericul puternic va accepta ce este profitabil si va arunca restul fara remuscari, dar ar trebui sa-si dea seama de diferentele temperamentale si sa nu ii desconsidere pe cei care nu i se subordoneaza si nu il accepta ca lider.'
Acest fragment de sus iti poate folosi numai in momentul in care stii ce fel de temperament ai. Daca nu stii cauta teste si aflati-l. Va poate scuti de multe probleme sa stiti cum sunteti si mai ales de ce sunteti asa.
Tuesday, September 22, 2009
Vizualizarea
'Zig Ziglar povesteste despre un om care a venit la o conferinta unde preda. Tipul a spus cu voce tare ca el crede ca totul este o prostie. Era un barbat extrem de gras, avand mai mult de doua sute de kilograme. Probabil ca ar fi plecat, doar ca ii era greu sa se ridice in picioare si sa se strecoare afara in fata tuturor celor prezenti.
Omul s-a dus acasa si a inceput sa se vizualizeze slab. A inceput sa se vada cantarind o suta de kilograme si s-a imaginat fiind intr-o forma fizica buna. A crezut ca va purta numarul 46 la costum. Si, in urmatoarele sase luni, a pierdut mult in greutate.
A stiut ca are succes atunci cand, intr-o zi, era intr-un magazin si a auzit o fetita spunand:
-Uite, mami, un om gras!
S-a intors imediat si, spre sincera lui bucurie, a vazut ca fetita nu arata spre el, ci spre altcineva!
Convingerea ta iti determina actiunea, iar actiunea iti determina rezultatele. De obicei, rezultatele mai bune iti imbunatatesc atitudinea si viitoarele rezultate. Dar mai intai trebuie sa crezi.'
--Indrazneste sa castigi-- --Jack Canfield--Mark Victor Hansen--
Omul s-a dus acasa si a inceput sa se vizualizeze slab. A inceput sa se vada cantarind o suta de kilograme si s-a imaginat fiind intr-o forma fizica buna. A crezut ca va purta numarul 46 la costum. Si, in urmatoarele sase luni, a pierdut mult in greutate.
A stiut ca are succes atunci cand, intr-o zi, era intr-un magazin si a auzit o fetita spunand:
-Uite, mami, un om gras!
S-a intors imediat si, spre sincera lui bucurie, a vazut ca fetita nu arata spre el, ci spre altcineva!
Convingerea ta iti determina actiunea, iar actiunea iti determina rezultatele. De obicei, rezultatele mai bune iti imbunatatesc atitudinea si viitoarele rezultate. Dar mai intai trebuie sa crezi.'
--Indrazneste sa castigi-- --Jack Canfield--Mark Victor Hansen--
Thursday, September 17, 2009
Pilda zilei
Tatal meu bogat spunea astfel:"Oamenii importanti au visuri importante, iar oamenii modesti au visuri modeste. Daca vrei sa-ti schimbi personalitatea, incepe prin a-ti schimba visurile." Cand am dat faliment si mi-am pierdut banii, tatal meu bogat spunea:"Nu lasa niciodata ca acest regres financiar temporar sa-ti diminueze indrazneala visurilor. Viziunea lor te va sustine in aceasta perioada dura a vietii tale." El mai spunea:"Falimentul e ceva temporar, saracia este eterna. Chiar daca ai dat faliment, nu te costa nimic sa visezi ca esti bogat. Multi oameni saraci raman saraci pentru ca au renuntat sa mai viseze."
Robert T. KIYOSAKI - Afaceri interactive
Robert T. KIYOSAKI - Afaceri interactive
Subscribe to:
Posts (Atom)