Sunday, November 29, 2009

Primul legamant al succesului

"M-am nascut pentru succes, nu ca sa esuez.
Am fost nascut sa triumf, nu sa-mi plec capul, infrant. Am fost nascut sa gust victoria, nu sa ma tangui si sa ma vaicaresc.
Ce s-a intamplat cu mine? De cand visurile mele s-au prabusit in cenusia mediocritate in care oamenii de rand se aplauda unul pe altul ca fiind extraordinari?
Nimeni nu e mai inselat de altul ca de sine insusi. Lasul e convins ca e doar prudent, iar saracul crede ca practica abstinenta. Nimic nu e atat de usor ca a te amagi singur, pentru ca este totdeauna usor de crezut ceea ce vrem sa credem. Nimeni, in viata mea, nu m-a amagit atat cat m-am amagit singur.
De ce incerc mereu sa-mi ascund micile impliniri sub patura cuvintelor, care ma fac sa muncesc mai putin sau ma scuza pentru lipsa mea de abilitate? Cel mai rau lucru este ca am inceput sa cred in scuzele mele, astfel incat am ajuns sa-mi vand zilele pentru un banut, consolandu-ma singur ca lucrurile ar putea fi si mai rele.
Gata!
Este timpul sa ma privesc atent in oglinda pana cand imi voi da seama ca dusmanul meu cel mai mare... sunt eu insumi. In cele din urma, intr-un moment magic, cu ajutorul primului pergament, valul amagirii de sine se va ridica de pe ochii mei.
Acum stiu ca sunt trei feluri de oameni in lume. Primii invata din propria lor experienta - acestia sunt inteleptii. Urmatorii invata din experienta celorlalti - acestia sunt cei fericiti. Si ultimii nu invata nici din propria lor experienta, nici din a celorlalti - acestia sunt nesabuitii.
Eu nu sunt un nesabuit. De acum inainte voi sta pe propriile mele picioare, iar ingrozitoarele carje ale autocompatimirii si automultumirii le voi arunca pentru totdeauna.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi mai considera nevolnic.
Cat de nesabuit am fost cand am adastat in disperare, pe marginea drumului, privind cum trec oameni plini de succes si oameni avuti. Au fost ei oare binecuvantati cu capacitati speciale, cu o rara inteligenta, cu un curaj eroic, cu o ambitie puternica si cu alte calitati de exceptie, pe care eu nu le am? Au avut ei mai multe ore pe zi decat mine ca sa-si indeplineasca maretele lor indatoriri? Au avut ei inimile pline de compasiune si sufletele incarcate de iubire mai mult decat mine? Nu. Dumnezeu nu are favoriti. Cu totii suntem facuti din acelasi aluat.
Acum stiu, de asemenea, ca tristetea si renuntarile din viata mea li s-au intamplat si altora. Chiar si cei mai intelepti si plini de succes oameni din lume sufera deceptii, dureri si esecuri, dar ei, spre deosebire de mine, au invatat ce nu exista pace fara necazuri, odihna fara oboseala, bucurie fara suferinta, victorie fara batalie; si acesta este pretul pe care il platim cu totii pentru a trai. A fost o vreme cand am platit pretul din toata inima si cu usurinta, dar dezamagirile constante si infrangerile mi-au erodat mai intai increderea, apoi curajul, la fel cum o picatura de apa distruge in timp cel mai dur granit. Toate acestea au ramas acum in urma mea. Nu mai sunt dintre cei ce traiesc ca si cum ar fi morti, mereu in umbra altora, ascunzandu-se in spatele parerilor de rau si al pretextelor, in timp ce anii se irosesc.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi mai considera nevolnic.
Acum stiu ca rabdarea si timpul pot face mai mult decat forta si pasiunea. Dupa ani de frustrari, vine vremea recoltei. Tot ceea ce am facut pentru a implini si tot ceea ce am sperat sa implinesc s-a intamplat si se va intampla prin truda, rabdare, perseverand ca o furnica ce-si construieste musuroiul, fir de nisip cu fir de nisip, gand dupa gand, pas cu pas.
Succesul, cand vine peste noapte, deseori pleaca odata cu venirea zorilor. Acum sunt pregatit pentru o viata plina de fericire, pentru ca in sfarsit mi-am dat seama de puternicul secret ascuns in anii in care am fost tratat atat de dur. Esecul este, untr-un sens, drumul catre succes, intrucat fiecare descoperire a ceea ce este fals ne face sa cautam cu seriozitate adevarul si fiecare experienta noua ne arata o anume forma de eroare pe care va trebui apoi sa o evitam cu grija. Calea pe care pasesc, deseori udata cu lacrimi, nu inseamna o calatorie irosita.
Niciodata de acum incolo nu imi va mai fi mila de mine si nu ma voi considera nevolnic."

OG MANDINO

1 comment: