Sunday, December 30, 2012

Un OM in democratie

35 DE ANI DE ÎNCHISOARE PENTRU AFIRMAȚIA CĂ ANGAJAȚII SUNT MOTORUL SOCIETĂȚII „Eu trăiesc viaţa mea de urmărit penal, de lucrător care nu se va putea mândri niciodată cu munca lui. Am purtat mereu o mască pe faţă. Am fost băgat în pușcărie pentru că sunt un intelectual”. Aceasta declarație uimitoare nu a fost făcută de un rus al anilor 1925 fugit de sub dictatura lui Stalin ci a fost făcută în anul 2010 de filosoful european Antonio NEGRI cetățean italian trăitor în Italia, țară cu democrație avansată și membră a Uniunii Europene. CINE E ANTONIO NEGRI ȘI CUM A AJUNS EL SĂ FIE ETICHETAT TERORIST Profesor universitar de științe politice la Universitatea Padova şi unul dintre cei mai respectabili intelectuali europeni, cetățean cu comportament ireproșabil, filosoful italian Antonio Negri, nu făcuse nimic altceva în toată viaţa lui decât să citească și să scrie cărţi şi articole de presă. Totuși, în 1980 Poliția italiană l-a arestat pentru „complot antistatal şi încercare de răsturnare a ordinii sociale prin luptă armată”. Justiţia italiană i-a pus în cârcă nu mai puţin de 206 hold-up-uri, adică jafuri asupra băncilor, 78 de violuri și 174 de atacuri teroriste armate contra civililor. Bineînţeles că toate acestea erau nişte înscenări şi că Antonio Negri nu jefuise nimic, nu violase pe nimeni și nu complotase împotriva nimănui. ”Crimele” pentru care fusese arestat fuseseră fabricate de autoritățile italiene după cea mai clasică rețetă stalinistă. Motivul real al arestării era acela că filosoful avea idei de stânga. ”UN PSIHOPAT CARE A OTRĂVIT MINȚILE A MILIOANE DE TINERI OCCIDENTALI” La 2500 de ani după ce marele filosof grec Socrate a fost condamnat la moarte de Tribunalul Atenei pentru că ”strica mințile tinerilor cu idei periculoase”, în 1980, un alt filosof european, Antonio Negri, este condamnat la 30 de ani de închisoare (echivalentul condamnării la moarte) exact pentru același motiv. Socrate trăia în cel mai democratic stat al lumii antice: Atena. Antonio Negri trăia și el în cea mai avansată democrație a lumii: Uniunea Europeană. Cu toate acestea, iată că nici una dintre cele două democrații nu a agreat libertatea de gândire. Propaganda oficială occidentală a anilor 1980-1990 a avut grijă să-l descrie pe profesorul Negri ca pe un monstru. Președintele de atunci al Italiei, Francesco Cossiga a declarat public: „Antonio Negri este un psihopat care a otrăvit minţile a milioane de tineri occidentali cu cărţile comuniste pe care el le-a scris” În realitate Antonio Negri era un intelectual care gândea și analiza lumea vremii lui. Citea foarte mult. Scria și literatură. Era un cadru didactic prestigios, profesor de științe politice la Universitatea din Padova dar și redactor la ziarele de stânga Rosso şi Classe Operaia (Clasa Muncitoare). Vorbea trei limbi europene internaționale. Era unul dintre teoreticienii de seamă ai operaismului (doctrină de stânga care pune la temeliile societăţii munca angajaților). Antonio conducea totodată Institutul de Studii Politice din Padova şi tradusese în limba italiană din operele unor mari filosofi precum Spinoza, Hegel, Marx, Kant sau Descartes. Cum ajunsese un astfel de om să fie considerat de către autorități un pericol pentru societatea europeană a anilor 1980? Răspunsul este foarte simplu: Antonio scria și articolele lui nu erau agreate de autorități. El atrăgea atenția că lumea se îndrepta către o criză economico-financiară profundă care, spunea el, după anul 2000 va zgudui din temelii întregul sistem capitalist. Ulterior lucrurile chiar așa s-au întâmplat, dar cum să spui așa ceva în 1980, când capitalismul occidental lupta din greu pentru dărâmarea URSS? Imediat ideologia lui Negri a fost declarată ”ideologie periculoasă pentru întreaga Europă”. Dar în ce consta totuși această ideologie? IDEOLOGIA LUI NEGRI Ideile lui Antonio Negri sunt pe cât de incitante pe atât de actuale. El a prevăzut actuala criză a societății capitaliste. Tot ce a prevăzut el s-a întâmplat sau se întâmplă acum. Antonio Negri a încercat în scrierile lui să explice că forța de muncă a angajaților este motorul care împinge înainte societatea şi că angajații, ca deţinători ai valorilor muncii, pot tezauriza această forță de muncă şi pot refuza s-o vândă patronilor sau statului în schimbul banilor, dar nu apelând la grevă ci la subminarea statului prin mijloace mult mai subtile (de exemplu refugiindu-se în şomaj). În felul acesta angajații pot sabota piața de capital și pot bloca întreaga societate. Adică fac o revoluție fără să pună mâna pe arme și fără să iasă pe străzi. Din acel moment banii îşi pierd valoarea şi întreaga clasă a celor bogaţi sare în aer, pentru că moneda nu mai valorează nimic de vreme ce nu se mai poate cumpăra munca angajaților cu bani. Antonio Negri scria: ”Suntem obișnuiți să credem că o fabrică e condusă de patronul ei și că dacă acesta nu mai vine la birou fabrica se oprește și angajații mor de foame. În realitate lucrurile stau exact invers: fabrica se oprește și patronul moare de foame dacă nu mai vin la serviciu angajații. Dacă nu mai vine la serviciu patronul, nu se întâmplă nimic, fabrica merge în continuare”. Negri a identificat mai multe forme prin care angajații îşi tezaurizează forța lor de muncă şi refuză s-o scoată pe piața muncii și s-o comercializeze. Una dintre aceste forme este acceptarea de către muncitori a condiţiei de şomeri plătiţi de stat sau de asistaţi social. Alta este munca la negru. O a treia ar fi munca pasivă: adică angajatul vine la serviciu și se preface că muncește, dar nu muncește sau își îndeplinește la minim îndatoririle la locul de muncă. Negri a identificat circa 20 de astfel de modalități prin care angajații refuză să-și scoată forța de muncă la vânzare. Refuzul de a munci pe bani puțini este considerat de Negri tot o formă de sabotare a sistemului statal. El spune: ”Vor exista clase de angajați care vor cere din ce în ce mai mulți bani pe munca lor. Conformându-se sistemului ideologic capitalist al pieței libere bazat pe cerere și ofertă, patronii vor scoate bani din ce în ce mai mulți ca să plătească munca acestor categorii de angajați, iar ei vor cere bani din ce în ce mai mulți, sabotând în acest fel sistemul. Aceste lucruri se vor petrece la început în sistemul bancar, dar mai apoi se vor petrece la nivel social în întreaga masă a muncitorimii și a tuturor categoriilor de angajați”. Ulterior s-a văzut că lucrurile chiar așa s-au întâmplat, cum a prevăzut Negri: astăzi se știe că sistemul bancar occidental a fost adus în pragul distrugerii de către chiar managerii lui, plătiți cu lefuri mirobolante de zeci de milioane de dolari (sau de euro) pe lună. Dar cum să spui în 1980 că sistemul bancar occidental va ajunge în pragul prăbușirii când el era în culminația puterii lui? Nu era acesta un act de terorism? Și profesorul Negri chiar a fost arestat pentru terorism. Dar ce spune Negri mai departe în cărțile și articolele lui? El spune că refuzând să presteze munci în schimbul banilor sau muncind la negru angajații pot deveni generatori de haos economic şi pot influenţa în acest fel societatea, inducând în sânul acesteia o stare de conflict latent şi având posibilitatea să distrugă în acest fel întregul sistem capitalist. Antonio Negri a atras atenţia că mai devreme sau mai târziu sistemul capitalist va claca din această cauză. Teoriile lui Negri au primit confirmarea deplină abia acum în zilele noastre. Într-adevăr, milioanele de muncitori emigranţi (inclusiv români) ajunşi în Occident au observat cu uimire că occidentalii nu muncesc. Ei nu au înțeles însă că au nimerit acolo în plină revoluție a angajaților occidentali care nu mai vor să muncească pe bani puțini și refuză să-și scoată forța lor de muncă pe piață. Aceste modalităţi de protest au atins în ultimul an şi graniţele Europei de Est unde din ce în ce mai mult angajații sunt nemulțumiți de banii puțini pe care ei îi primesc în schimbul muncii lor. Grevele naționale sunt din ce în ce mai dese. Ele nu au atins încă granițele Europei de Est, dar când angajații Europei de Est vor începe să facă greve generale atunci societatea europeană va ajunge în pragul catastrofei sociale. DECLINUL STATULUI ȘI REVOLUȚIA MONDIALĂ În cartea IMPERIUL, scrisă în colaborare cu Michael Hardt, publicată în anul 2000 şi vândută în peste două milioane de exemplare, Negri semnalează declinul statului naţiune şi faptul că oamenii încearcă să se opună prin forţă globalizării, dar că luptele lor sunt deocamdată izolate unele de altele. Şi aici dă exemple uriaşele mişcări ale studenţilor din Coreea de Sud, Intifada, revoltele din Los Angeles, mişcările muncitoreşti din Europa occidentală etc. Atrage atenţia că toate aceste lupte merg către globalizarea luptei sociale şi când punctele lor izolate vor fuziona, atunci capitalismul va avea de-a face cu o Revoluţie Mondială Globalizată şi cu globalizarea proletariatului. Negri spune: ”Proletariatul nu numai că nu a dispărut ci s-a şi schimbat foarte mult, el nu mai este deloc ceea ce era odată. Muncitorii au devenit angajați.” (Antonio Negri, Michael Hardt, EMPIRE, Cambridge, Harvard University Press, 2000, pag. 48) În paralel, economia mondială, spune autorul, devine o economie imperială care se ascunde sub numele de globalizare şi care distruge toate micile afaceri în calea ei. Globalizarea, spune Negri, va distruge sistemul capitalist, va transforma popoarele în minorităţi în propriile ţări şi va ruina pe micii afacerişti şi producători autohtoni fără a garanta supravieţuirea marilor companii autohtone, inclusiv cele de stat. Din această cauză Imperiul Globalist va intra rapid în conflict cu propiile lui clase (şi cu proletarii, dar şi cu oligarhii) şi acest lucru va duce la conflicte şi la o revoluţie mondială. Ideea este: faceţi să triumfe cât mai repede globalizarea fiindcă ea va îngropa capitalismul. Negri spune: „Mulţi vor fi în curând cuprinşi de dorinţa de eliberare de sub forţele Imperiului şi vor sfârşi prin a încerca sub forma unei Revoluţii să iasă de sub puterea lui penetrându-i graniţele în afară” (EMPIRE, pag 218). SALARIUL MINIM MONDIAL Negri atrage atenţia că globalismul va scăpa în cele din urmă de sub controlul iniţiatorilor lui şi că mondializarea va aduce cu sine schimbări inevitabile dar care vor dezorienta şi vor zgâlţâi profund capitalul. Una dintre acestea, a cărei apariţie este mai mult decât necesară în cazul unei economii mondializate, va fi salariul minim mondial. Acesta va pune definitv capăt exploatării popoarelor zonale nedezvoltate de către marile naţiuni dezvoltate. Într-adevăr, privite prin prisma gândirii lui Negri, salariile minime din ţările Europei de Est (între care şi România, cu un salariu minim garantat de 136 de euro) nu sunt decât o formă de exploatare sălbatică a proletariatului din Europa de Est de către ţările bogate occidentale unde salariul minim garantat este de peste zece ori mai mare. Ideologii oficiali care propagă ideile ipocrite cu privire la integrarea europeană nu vor mai putea mult timp să explice de ce se integrează în Europa doar preţurile şi nu şi salariile din România. ACUZAȚIA DE COMPLOT CONTRA STATULUI Negri este un filosof extraordinar şi un gânditor remarcabil. Oricât ar fi de curios, toate aceste idei şi cărţi ale lui au atras rapid atenţia nu doar a cititorilor, dar şi a autorităţilor italiene care l-au etichetat rapid pe profesorul Antonio Negri drept ”terorist”. Şi încă unul periculos! Nu ştim amănunţit cum a fost posibil aşa ceva, dar pe data de 7 aprilie 1979 el este arestat sub acuzaţia fantezistă că ar fi mentorul spiritual al grupării teroriste italiene Brigăzile Roşii. Toată liota de organizații europene de apărare a drepturilor omului și a libertății de gândire tace. Nu se ridică nimeni în apărarea lui, ceea ce este foarte grav pentru niște democrații care se pretind și își zic ”avansate”. Profesorul Negri este condamnat de Tribunalul din Roma la cinci ani de detenţie în închisori de înaltă securitate. Nici o organizație europeană de apărare a drepturilor omului nu scoate o vorbă. Toți apărătorii drepturilor omului tac mâlc. La capătul celor 5 ani de de tenție urmează un nou proces în care filosoful este condamnat la 30 de ani de închisoare pentru „asociaţie subversivă, complot împotriva statului şi revoluţie armată”. Acuzatorii nu pot aduce în fața tribunalului nici un fel de dovezi în sprijinul acuzațiilor lor. Și totuși, tribunalul îl găsește vinovat pe filosof. Astfel de acuzaţii dovedesc cu prisosinţă că avea şi Occidentul kaghebiştii lui, ba chiar și câţiva stalini mai mulţi decât avusese Moscova după moartea lui Lenin. În ce fel putea să răstoarne imperiul european un filosof care avea drept „bază de operaţiuni” o catedră şi drept „arme” un creion şi un caiet nimeni nu a putut demonstra. Cert este că organizațiile europene de apărare a drepturilor omului și a libertății de gândire au tăcut la unison și nimeni nu s-a ridicat în apărarea filosofului care a fost condamnat definitiv. APOTEOZA În anul 1983 Antonio Negri reuşeşte să scape din închisoare, fiind ales deputat al Partidului Radical Italian. Capătă în acest fel imunitate parlamentară şi profită de ocazie pentru a fugi în Franţa unde cere azil politic. În 1997 se reîntoarce în Italia. Nimeni nu a putut vreodată să aducă dovezi cum că Antonio Negri ar fi săvârșit acte de terorism, violuri sau că ar fi atacat bănci. El avea un dispreț înnăscut pentru orice fel de instituție bancară. Ca atare, în anul 2003, Justiţia Italiană, spre marea ei cinste, demarează rejudecarea procesului, unde cere închiderea definitivă a dosarului penal al filosofului şi încetarea definitivă a urmăririi lui. Nimeni nu a putut dovedi vreodată că Antonio Negri a luptat cu arma în mână pentru răsturnarea statului, dar teoriile lui s-au confirmat pe deplin în evenimentele dramatice prin care a trecut şi trece la ora actuală întreaga societate capitalistă europeană. Antonio Negri a demonstrat că japonezul Fukuyama nu a avut dreptate şi că globalizarea capitalismului nu înseamnă deloc sfârşitul istoriei ci reluarea la un nivel superior a luptei dintre angajatori şi exploatatorii lor. Nici sistemul nu s-a schimbat în comparaţia cu trecutul. Corporaţiile înghiţit alte corporaţii, trusturile înghit alte trusturi, dar tot prin apeluri la un împrumut bancar şi la rândul lor înghițitorii vor fi înghițiți de alți înghițitori mai mari care şi ei vor fi în continuare datori la bănci (între timp chiar aşa s-a întâmplat) şi până la urmă corporaţii şi bănci se vor trage una pe alta în jos şi se vor prăbuşi pentru că sistemul este defect şi nu a făcut nimic altceva decât să-şi extindă la nivel mondial defectele. Aceasta este în mare teoria lui Negri şi evoluţia de astăzi din aceste zile a capitalismului vedem că îi dă dreptate şi confirmă teoriile lui. Astăzi Antonio Negri este un star al mediilor academice şi un nume de referinţă al filosofiei contemporane, bucurându-se de un prestigiu imens şi de o autoritate incontestabile. Prof. Ilarion STANCIU Sursa http://georgevalah.wordpress.com/2012/12/29/29-12-2012-flash-comment-materiale-publicate-de-dumneavoastra/#comments

No comments:

Post a Comment